IUBIREA DOARE

Azi imi amintesc ultima oara cand m-am despartit de cel pe care il credeam barbatul vietii mele.Cel,alaturi de care imi faceam planuri si vise...si,intr-o fractiune de secunda,m-am trezit ca nu mai cu cine sa impart acele visuri si planuri.A fost trist.M-am simtit tradata.Poate chiar l-am urat pe moment.Am avut o relatie de doi ani cu el,o relatie plina de fericire,pline de bucurii si intelegeri,dupa care eu am plecat in germania o luna de zile.Cand m-am intors acasa,el era foarte schimbat.Era rece si ne certam din orice prostioara.Eu am aflat ca el are pe alta care lucra cu el in fabrica.Atunci l-am intrebat daca e adevarat si mi-a recunoscut.Atunci ne-am despartit.Il bombardam cu mesaje,telefoane...(unde il gaseam cu cealalta).Dupa refuzurile lui,m-am asezat pe pat si am inceput sa plang,sa stig de durere.Si abia atunci mi-am dat seama ca nu despartirea doare,ci IUBIRA! Iubirea doare groaznic,caci este cea care in incostient te face sa plangi.Am suferi foarte mult dupa acest barbat.A trecut un an de atunci,iar eu nu pot uita iesirile impreuna,sarutarile,mangaierile,noptile de dragoste,cadourile,cuvintele dulci si tote clipele minunate petrecute impreuna. Cineva spunea ca iubirea este o boala,deci se vindeca.Poate in unele cazuri avea dreptate,dar in cazul meu NU! Oricat de mult am incercat sa il scot din inima si mintea mea nu am reusit.Am incercat sa ies cu alcineva,sa ma distrez,sa uit de el,sa uit de aceea iubire mare,dar nu se putea.Nu mai pot vedea o iubire noua in viata mea.Nu mai am incredere si nu mai pot pune suflet.Amintirea lui a ramas a ramas in mintea mea si iese la iveala in cele mai nepotrivite momente:o melodie,un film,un restaurant...Si acum stau si ma gandesc la el. Asta a fost trista mea poveste de dragoste!

Anonim