Poveste fara sfarsit

Ne-am cunoscut in august 1998, intr-o tabara la Sadu, langa Sibiu. Pe vremea aceea eram amandoi doi liceeni din Alexandria, Teleorman. Ea avea 17 ani, iar eu 15. Desi o cunosteam din vedere, nu am remarcat-o pana in ziua cand am plecat in tabara. Am vazut-o la autocar, cand isi lua la revedere de la parinti. Cand am ajuns la Sadu, ea a fost cea care a facut primul pas si astfel am ajuns impreuna. Eram amandoi doi copii, insa eu am stiu de atunci ca ea va avea un rol important in viata mea. Dupa ce ne-am intors de acolo am mai fost impreuna putin si ne-am despartit. A fost o relatie scurta de doar o luna de zile. Si nici nu mai stiu de ce am terminat atunci. La doua saptamani am inceput scoala, iar ea si-a facut un alt prieten, un tip mai mare cu un an decat ea. La inceput nu am fost afectat. Eu imi traiam viata, azi cu una, maine cu alta, fara nimic serios insa. Dupa un an de zile am realizat ca nu am uitat-o. O vedeam zilnic umbland cu acel baiat si sufeream. I-am dat de inteles ca o vreau inapoi si am simtit ca nici ea nu m-a uitat, insa ii era greu sa iasa dintr-o relatie de un an jumate. Am suferit mult. Dar, prietenul ei a terminat liceul si s-a mutat la Costanta, la facultate. Pana la urma, am reusit sa o conving la ziua unui prieten. Am iesit afara si ne-am sarutat. Si ce sarut! Nu am simtit in viata mea ceva asemanator. Aveam impresia ca suntem doar noi doi pe pamant. Nu am cuvinte sa descriu ce am simtit in momentele acelea. A urmat o perioada in care ea nu era sigura ce vrea.Pana la urma, pe 13. 04. 2000, la ora 15:50 mi-a spus ca m-a ales pe mine. Imi venea sa zbor. Eram foarte fericit. A urmat o vara extraordinara. Am fost cu prietenii la mare, la Eforie Nord. Poate ca aceea a fost cea mai frumoasa vacanta din viata mea. Am fost impreuna la rasarit, ne-am plimbat pe plaja. Ne-am distrat cu prietenii. Ne-am marturisit iubirea, dar stiam ca urmeaza o perioada grea. Pe vremea aceea eu jucam fotbal. Eram junior la Rulmentul Alexandria, insa in septembrie mi s-a ivit ocazia sa ma duc la FC Arges Pitesti. Ea terminase liceul si urma sa plece la Bucuresti, la facultate. Nu puteam risca sa o pierd. Stiam ca o iubesc si ca ea este totul pentru mine. Asa ca am renuntat la FC Arges si m-am dus in probe la Dinamo. Am fost oprit la club si astfel am putut sa fiu aproape de ea. Ea era anul intai de facultate, iar eu clasa a XI-a. Eram amandoi singuri in Bucuresti si colindam toata ziua. Eu locuiam la o matusa, dar tot timpul il petreceam cu ea, in oras, la ea in camera in camin, prin parcuri. Ne iubeam foarte mult si nimic nu conta cand eram impreuna. Pana la urma, inevitabil, s-au cunoscut si parintii. La inceput s-au inteles de minune, se vizitau, au petrecut revelioane impreuna, ieseau impreuna in oras. Era totul perfect, noi ne iubeam, parintii se intelegeau intre ei. Ai mei o iubeau pe ea, eu cu parintii ei ma intelegeam bine. Parca traiam un vis.Dupa ce am terminat liceul, am renuntat la fotbal. Ne-am mutat amandoi intr-o garsoniera inchiriata. Era cuibusorul nostru de nebunii. Ne trezeam dimineata si stateam 3 ore in pat, vorbind si sarutandu-ne, seara gateam impreuna, ziua faceam curat amandoi sau mergeam la cumparaturi. Ne ajutam in sesiuni, de fapt mai mult ea pe mine decat eu pe ea. Ai mei imi cumparase si o masina. Totul era minunat. In 2004, eram de 4 ani impreuna, cand parintii ne-au intrebat ce avem de gand. Amandoi stiam ca suntem facuti unul pentru celalalt si am hotarat sa ne casatorim. Parintii au pus bani si ne-au cumparat un apartament. De aici au inceput probleme. Ai mei le-au reprosat parintilor ei ca nu au facut tot ce puteau face. ca ei ne-au dat mai mult. De fiecare data cand mergeam acasa, parintii mei ii reprosau ei ca parintii ei nu ne ajuta, ca ar fi putut face mai mult. Usor, usor, realtiile dintre parinti s-au stins si au inceput probleme noastre. Ai mei imi spuneau mie ca parintii ei sunt nesimtiti, iar eu veneam la ea si tipam. M-am comportat ingrozitor cu ea. Nu intelegeam ca ea niciodata nu le va da dreptate parintilor mei. Prin comportamentul lor, ai mei au indepartat-o de langa ei. Si chiar si asa, pe 29 iulie 2006 am facut nunta. A fost fantastic. Am avut 250 de invitati, toata lumea a dansat si s-a simtit bine. Iar noi, eram cei mai fericiti oameni dupa pamant. Saptamana de dupa nunta a fost la fel de frumoasa. Am fost la Sadu, unde ne dusesem noi in tabara in 1998, apoi la Busteni si la Costinesti. Parintii nostri au rupt relatiile de la nunta. Abia daca isi mai vorbesc. Ai mei au continuat sa ma bombardeze pe mine si pe ea cu acuze la adresa parintilor ei. Noi ne-am certat de foarte multe ori, fiecare considerand ca parintii lui are dreptate. Amandoi ne-am jignit parintii. Si asa am facut pana in ziua de azi, cand deocamdata suntem impreuna. Ideea este ca oricat de mult v-ati iubi, probleme pot aparea. Eu nici macar nu am stat sa judec sa vad daca parintii ei sunt chiar asa de rai precum zic ai mei. Nu m-a interesat si am luat totul cum au zis ei. M-am comportat grosolan cu ea. Am tipat la ea, de cateva ori am si injurat-o. Desi, nu am dat niciodata in ea, consider ca am fost un monstru. Acum ea spune ca vrea sa divorteze. Eu m-am certat cu parintii mei si le-am zis ca daca iubita mea nu ma iarta nu-i voi iarta nici eu toata viata pentru ca mi-a distrus casatoria si din cauza lor pot pierde iubirea vietii mele. O iubesc enorm, dar nu stiu de ce nu i-am aratat asta in fiecare zi, nu stiu de ce ma certam cu ea din cauza parintilor. In 7 ani de cand suntem impreuna noi in 90% din cazuri ne-am certat din cauza parintilor. Eu nu am inselat-o niciodata, ea nu m-a inselat niciodata. Acum, se uita la mine si zice ca nu ma mai iubeste. Am reusit sa indepartez un suflet pe care il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Am fost orb si prost. Ea spune ca eu nu ma pot schimba. Dar, eu stiu ca nici macar nu trebuie, pentru ca asta care am fost in ultimii ani nu sunt eu. Nu trebuie decat sa revin acealsi care am fost acum 3 ani. Am crezut ca orice as face si oricum as trata-o, ea nu ma va parasi niciodata. Acum este foarte posibil sa o pierd si nu stiu ce sa mai fac. O iubesc mai mult decat imi iubesc viata si ma urasc pentru modul in care m-am comportat. Stiu unde am gresit, stiu ce am de facut, dar oare imi va mai acorda o sansa? Oare voi mai avea ocazia sa-i demonstrez ca o iubesc? Numai ea poate sa decida, dar eu sper din tot sufletul sa treaca peste asta si sa ma lase sa o recuceresc, sa fie la fel ca la inceput cand nimic nu conta daca eram impreuna. Voua, celor care cititi aceste randuri, vreau sa va dau un sfat: Iubiti cu adevarat, demonstrati in fiecare zi ca iubiti si nu va lasati influentati de nimeni. Eu am gresit enorm de mult, dar sper sa nu fie prea tarziu.Astept un email cu parerile voastre la: catalin_popescu04@yahoo.com

By Catalin