O poveste fara sfarsit...

Era ianuarie 2007 kand eu m'am cuplat cu fostul prieten al celei mai bune prietene.chiar dak il placeam eram furioasa pe el pt k statea cu Larisa(prietena mea) fara sa'i pese de ea.vroiam sa il fac sa sufere dar am inceput sa tin tot mai mult la el,si el la mine.oficial relatia a durat exact 4 luni,dar pt mine totul s'a stins (desi nu voiam sa cred) in clipa in care a inceput sa ma caute la telefon un prieten de'al lui.nu'i dadeam importanta prea mare,totusi kand ma suna imi batea inima cu putere.Larisa imi spunea la un moment dat k eu o sa fiu cu el.nu eram deloc incantata de idee pt k el e mai mare cu 4 ani si mai e si tigan,spuneam increzatoare "eu cu el?niciodata!".Vorbeam zilnic la telefon,dar niciodata fata in fata.fara sa ne dam seama ne'am lipit unul d altul si am ajuns sa ne combinam,tin minte si acum,era 30 iulie 2007 ora 01:20.am luat totul in joaca,pierdere de timp,dar kand mi'a trimis un sms k nu mai putem fi impreuna simteam k a cazut cerul pe mine,mi'am dat seama k il iubesc.dupa 2 ore mi'a zis k se simte al nimanui k nu ma mai are si ma vrea inapoi,bineinteles k am acceptat.kand am ajuns in oras (noi eram d la tara si incepuse scoala) totul devenise un vis:iesiri,plimbari nopti intregi,cer senin,luna plina si toate alea.dar k orice vis s'a terminat,el e un baiat iubit de fete si erau altele mult mai mature si mai deosebite fata de mine.am inceput sa ne certam asa k ne'am despartit,dupa cateva zile ne'am impacat pentru cateva saptamani.ne impacam si iar ne certam,asa am tinut'o 7 luni de zile.eu stiam kat il iubesc si sufeream enorm.am incercat sa imi fac alt prieten,dar imi faceam viata un cosmar,la fiecare pas ma gandeam la el(alex).stateam la 100m distanta d el.eu mergeam cu prietenul meu prin localurile in care stiam ca merge si el,voiam sa vada k nu doar el exista pe pamant,d aceea el s'a infuriat si nu am mai vorbit deloc 2 luni d zile,pur si simplu treceam unul pe langa altul si nu scoteam un cuvant,mi se rupea inima in mine dar dak el ar fi simtit ceva pt mine ar fi vorbit el,asta era ceea ce credeam eu.17 mai 2008 cineva acolo sus a tinut cu noi si a vrut sa ne impacam.eu mergeam spre casa si ca de obicei trec prin fata blocului sau,surpriza:el era jos cu un prieten comun,adi.eu cum nu vorbeam cu alex l'am salutat doar pe adi,iar el mi'a cerut telefonul sa sune pe cineva.in timp ce adi vb la tel.alex a intrat in vorba cu mine,nu a reusit sa ma intrebe decat ce mai fac pt k eu am plecat,dar m'a stigat din urma si mi'a spus k trece diseara pe la mine dak ies,iar eu i'am spus k ies.era ziua in care facusem 2 luni d kand nu mai vorbeam,in seara aceea am mers si ne'am imbatat.de atunci am tot iesit serile cum ieseam noi de obicei pana cand eu am terminat anul.el mai avea 2 saptamani si k sa fie totul ok ne'am impacat,6.06.08.mama mea era plecata in germania,tata nu prea avea grija cu cine ies.dar mama a venit si a aflat k eu vorbesc cu el,a crezut k e o joaca si nu mi'a spus nimic dar dupa 2 saptamani mi'a impus sa mai vorbesc cu el.dupa cateva zile i'am spus lui alex k ai mei nu sunt de acord cu relatia noastra.a fost o seara groaznica,am plans amandoi si am decis sa ne despartim.au urmat 3 zile de chin pt amandoi,eu stateam inchisa in camera mea,nu mancam nimic si vroiam chiar sa ma sinucid,nu imi mai pasa de nimic,nu vorbeam cu nimeni si nu vroiam sa vad pe nimeni,mi'am inchis chiar si tek.nici el nu o ducea mai bine doar k a treia seara eu am deschis telefonul si chiar atunci el m'a sunat.knd am vazut fiecare in ce stare e celalalt am stiut k nu putem trai despartiti si ne'am impacat.faptul k ai mei au vrut sa ne desparta ne'a facut sa ne dam seama k suntem unul pentru altul si nu vom putea renunta unul la altul.acum suntem impreuna,ne iubim pe ascuns dar me e bine asa,cel putin stim k ne avem unul pe altul.mama mea l'a pus pe fratele meu sa ma urmareasca pas cu pas si ne este foarte greu pt k ne vedem rar.tot ea vrea sa ma dea la camin pe timpul scolii,si asta doar k sa nu am cum sa ma vad cu el pt k caminul se inchide la ora 21 iar eu la 20:30 ies de la ore.sa ma ierte Dumnezeu k spun acest lucru dar pe femeia aceasta nu o pot considera mama mea.face viata imposibila a 2 oameni care se iubesc doar k sa nu'i fac ei familia de rusine.si macar daca el ar fi un vagabond care bea si fumeaza dar este un om deosebit,un suflet de aur si nu este doar parerea mea.mama s'a jurat k decat sa ma vada cu el mai bine ma omoara si scapa de rusine,dar ea nu isi da seama k incapatanarea ei ma face sa il iubesc mai mult si sa nu renunt la el.as da absolut orice pe lumea asta doar k sa pot fi cu el.orice s'ar intampla nu vom renunta unul la altul pt k nu concepem viata despartiti.pentru toti cei care se iubesc cu adevarat si au astfel de piedici in viata:nu lasati rautatile din jur sa va umbreasca fericirea.iubirea trebuie sa invinga mai presus de toate.sa fiti iubiti si sa iubiti asa cum o fac eu...

By Anca