Poveste de dragoste

   Ma numest Ana, am 21 de ani si m-am gandit sa imparasesc cu cititorii acestul site povestea mea de dragoste. Am o relatie de 1 an si 2 luni cu un baiat, care m-a facut sa-l iubesc dintr-un singur motiv si anume ca mi-a aratat cat de importanta sunt in viata lui. Nu am crezut vreodata ca o sa ajung sa iubesc asa de mult o persoana si ca am sa lupt pt aceasta relatie, dar el m-a facut sa inteleg ca, cu iubirea te intalnesti o singura data in viata si daca o pierzi, pierzi acea jumatate pe care nu o poti inlocui cu nimic, cel putin asta simt eu, acum fiecare percepe dragoste in felul lui. Lupt pt aceasta dragoste si dintr-un motiv anume (care daca nu exista poate ca sentimentul meu de dragoste nu ajungea atat de puternic), si anume impotrivirea parintilor mei acestei relatii. E foarte greu si dureros atunci cand parintii tai iti spun tot felul de lucruri care sa te indeparteze de persoana iubita si cu atat mai greu cand iti reproseaza si iti adreseaza cuvinte grele, care dor mult mai mult ca o lovitura care in momentul acela ti s-ar pare ca o mangaiere. Recunost ca de multe ori am vrut sa renunt pt parintii mei, sa ii fac pe ei fericiti pt care de multe ori l-am ranit pe el pe nedrept si cu toate ca mi se rupea sufletul, il raneam in continuare, dar el tot nu a renuntat la mine, la NOI, care inseamna atat de mult pt el si la fel de mult pt mine, acum. Am ajuns sa fiu ca la "puscarie" in propia mea casa pt ca orice as face ai mei stau mereu cu ochii pe mine, nici macar pe messenger nu mai putem vorbi, am ajuns chiar sa ne vedem o data la cateva zile cu toate ca el sta doar la cateva blocuri distanta de mine, este greu, stiu asta, dar dragostea noastra parca e din ce in ce mai puternica si imi da putere sa merg mai departe. Vreau sa va dau un singur sfat, daca iubiti cu adevarat o persoana si ea la randul ei va iubeste, nu renuntati la acea persoana pt ca veti regreta mai tarziu si nu va luati dupa vorbele altora ci faceti ce va spune inima. Va multumesc

De la Ana