Dragoste

Bun... Nu pot sa zic ca e 'poveste' caci povestile, asa le tin eu minte, au ca protagonisti zane perfecte si printi zvelti care traiesc in lumi minunate, fascinate de tot ce ii inconjoara si care se iubesc 1-2, se casatoresc la fel si au o duzina de copii si sunt ai dracului de rezistenti, nici nu prea mor. Stim cu totii ca nu prea are cum sa fie asa , dar stim si noi sa iubim. Si iubim mai frumos decat ei caci nu suntem perfecti si e mult mai interesant asa...
Scuze ca bat campii,asa sunt eu de obicei. Ma numesc Iulia, am buletin de un anisor si sunt mandra ca am, dar cel mai important lucru este ca am descoperit dragostea... Nu va mai mirati asa, stergeti praful de pe ideile preconcepute din cap si deschideti noi sertare cu noi viziuni. Intr-un fel, dragostea poate fi simtita la orice varsta...atata timp cat stii sa vorbesti si nu iti mai place piureul de banana. De ce scriu aici? Ca nu am cui sa ii impartasesc prima mea dragoste, caci mamei nu ii zic pentru ca n-o sa ii pese. De fapt nu cred ca voua va pasa dar avand in vedere ca aveti un site care se ocupa de asa ceva nu cred ca o sa ma ignorati asa ca mama...
Vara trecuta (gata am trecut la subiect!) am simtit fluturii aia nenorociti de care vorbea toata lumea. NU credeam ca o sa iubesc mai ales atunci, cand creierul meu nu stoca date despre baieti & co. Eu sunt sportive, am uitat sa va zic... Si in vara aia, inainte de mare, bunici, alte tari, bai termale si toate cele ca tot romanu', am iesit la un baschet pe un teren din Centrul Civic al orasului dintre Carpati...Dupa multe ore de joc intens si transpiratie abundenta, 3 baieti nu tocmai de varsta mea ocupa o banca vis-a-vis de terenul cu pricina. A trebuit sa imi iau bagajelu' si sa plec asa ca nu am putut observa niciunul dintre flacai. Ajung acasa si, pentru ca traim in secolul XXI, am deschis calculatorul si pe arhicunoscutul Messenger isi face aparitia un anume domn Flavius. Vorbim, radem, glumim si dupa mai multe zile de vorbit imi spune ca e atras de mine.
Ne intalnim si simteam cum ma simt mai aproape de el cu toate ca nu il cunosteam foarte bine... La cei 19 ani ai lui mi se parea dubios ca ii starnisem atentia. Si asa a inceput o iubire banala, eu mai mult el mai putin in care am invatat sa sarut in timp ce merg cu 80 km/h cu motocicleta, am simtit perversii fluturi in stomac, am simtit ce e aia dragoste si va asigur ca nu e asa cum o vedem cu totii in filmele americane, e mult mai speciala.
DA, vraja s-a cam rupt si am ramas doar cu o amintire... O amintire care m-a marcat profund si ma va face sa imi amintesc mereu, cu lacrimi in ochi de zilele astea... O iubire de-o vara, cand vantul iti mangaie obrajii inflacarati si ochii-ti rapesc toata lumina Soarelui... O vara in care chiar daca nu am invatat ce e ala romantism & co. pe care il mancam pe paine in fiecare zi si care e promovat de toata cinematografia posibila tin sa va spun ca v-am plictisit pentru ca eu chiar am simtit ceva. La cei 15 ani ai mei am dat mana cu cea mai sincera dragoste, cel mai pur sentiment... De atunci nu am mai simtit asa ceva dar oricum aceasta dragoste nu se va uita!

"Ai fost zmeul meu mereu..."

By Iulia