"Undeva departe....."

Era sfarsit de mai, o zi cam friguroasa, probabil datorita zonei de munte in care locuiesc. Stateam cu cumnata mea pe o banca in statia de autobuz si asteptam un logan alb pe care trebuia sa scrie SCOALA,din care ne zambea de fiecare data instructorul. Zambea doar la inceput ca apoi daca greseam vreo manevra nu mai vroia sa zambeasca:). Eu eram ca de obicei nervoasa, prost dispusa, plina de mine, dar nu pentru ca asa sunt eu ci pentru ca in ultima vreme toate mergeau prost si nu mai gaseam o cale de iesire la liman. Am inceput ziua de conducere si undeva pe la ora 2 dupa amiaza il invitam pe instructorul nostru drag sa serveasca o cafea la un bar ales de el. Spre surprinderea mea alege un bar urat ,undeva langa un peco, la iesirea din oras. Zis si facut ,mergem acolo, dar inainte sa intram in bar oprim in peco pentru ca instructorul vroia sa vorbeasca cu un baiat care a aparut langa masina noastra asa mai "din senin". Eu eram la volan si asteptam urmatoare comanda cu piciorul bine tintuit pe ambreaj. Comanada intarzia sa vina si intorc capul spre instructor ca sa o cer dar.... mi se opresc cuvintele inainte de a fi pronuntate. Statea cu mainile sprijinit de geamul masinii si ma privea atent,curios,parca vroia sa cunoasca in detaliu fiecare particica din mine. Am zambit... dar nu pentru ca aveam starea necesara care sa-mi permita sa zambesc, ci pentru nu am reusit sa improvizez nimic. Am mers toti la cafea si "el" s-a asezat in fata mea la masa fara sa ma scape din ochi o secunda. Stateam pe scaun si nu stiam ce sa fac,simteam ca nu pot sa vorbesc pentru ca imi tremura vocea, nu puteam sa-mi ridic ochii din pahar pentru ca ii simteam privirea prea atenta si nu puteam sa-i fac fata. Imi venea sa ma ridic si sa fug,pentru ca nu mi puteam explica ce mi se intampla. Ma indragostisem!!! Si nu oricum.....ci la prima vedere. A fost frumos, am avut o relatie scurta, din pacate si nu pentru ca eram 2 persoane diferite ci pentru ca eram prea la fel.Am trait impreuna toate clipele pe care le traiesc indragostitii de la primul sarut pana la ultima noapte de dragoste. Ne-am iubit frumos, eu inca il iubesc dar viata m-a indreptat pe alte drumuri si deja au tecut 3 ani de cand s-a terminat. Vorbim si acum prin telefon,pe messenger, ne intalnim dar...ca simpli amici. Ne citim gandurile unul altuia din priviri iar frazele lungi sunt inlocuite deseori din franturi de cuvinte . Stiu ca e cam cea mai neinteleasa si mai ciudata poveste de dragoste de aici, sau poate ca unii nici nu o considera asa dar vreau sa va spun ceva..eu am ajuns la concluzia ca dragostea adevarata e acea dragoste care nu apuca sa se consume in toata frumusetea ei. E acea dragoste careia ii raman colturi necunoscute. E un fel de dragoste traita pe jumatate...care te face sa zambesti cand te gandesti la ea si sa-ti umpli sufletul de bucurie la gandul ca ....nu se stie....undeva,candva...poate ai sa traiesti si cealalta jumatate!

Anonim