viata ca in filme

se spune ca fiecare zii e diferita si ca un minut poate schimba viata unui om. eu n-am crezut lucrul asta niciodata, dar....niciodata nu spune niciodata.
nu sunt foarte in tanara sau foarte in varsta. credeam in dragoste cand o vedeam in filme si poate ca uneori visam la ea, dar zorile zilei ce urma imi stergeau din memorie emotiile noptii.
era intr-o vineri cand, satula de atatea certuri cu mama, am hotarat ca lumea asta avea mai multe de oferit decat cei patru pereti ai casei mele. si am plecat. am renuntat la facultate, la toate asteptarile pe care ceilalti le aveau de la mine si pur si simplu am plecat (eu care credeam ca viata nu se schimba intr-un minut).
nu aveam bani de avion asa ca m-am suit in tren si am plecat spre mare. iubesc marea in orice anotimp, gasesc in ea libertate. am ajuns acolo si mi-am petrecut prima noapte pe plaja, sub cerul liber, ascultand valurile spargandu-se de dig si tin minte ca m-am gandit ca nimic nu poate fii mai frumos. n-am reusit sa dorm, pentru ca sincer imi era un pic frica dar nu mi-a parut rau, caci am vazut cel mai frumos rasarit de soare. un soare ce iesea din marea calma si linistita si imi mangaia chipul cu o usoare adiere. m-am cazat la o batranica scumpa si draguta, care spre norocul meu era o mare romantica. la scurt timp dupa ce am ajuns acolo banii eram pe sfarsite, iar lucrul cel mai logic era sa ma intorc acasa. norocul meu, ingerul meu as putea spune era insasi batranica. m-a lasat sa stau la ea cu conditia sa o ajut prin casa, prin gospodarie. era perfect, ziua munceam iar noaptea ma bucuram de tot ceea ce imi oferea marea.trecusera deja 2 luni de cand eram aici, iar parintii sunau in fiecare zii, aceleasi discutii, aceleasi certuri, exact lucrurile de care fugisem. cum nu aveam de gand sa ma intorc prea curand acasa ei aveau de gand sa vina dupa mine. ceea ce insemna ca aventura mea se sfarsea inainte sa inceapa. prin urmare cu banii stransi de la terasele la care lucrasem,si cu un pic de ajutor financiar din partea batranei am plecat din nou. de data asta insa m-am suit in avion, si am plecat spre paris. auzisem povestile batranei legate de acest oras, vazusem imagini si imi doream sa i-au parte la toate astea. multi ar spune ca cel mai frumos lucru din paris este turnul eiffel, eu zic ca cel mai fumos lucru din paris sunt luminile turnului eiffel ce se oglindesc in raul sena, deasupra careia domneste un superb pod ce te duce cu gandul la vechile povesti de dragoste in alb negru, de chipurile sculptate alea actorilor de multi apusi. batrana locuise in paris cu fiul ei, dar cum romania era tara ei acolo a decis sa isi gaseasca odihna vesnica. fiul ei insa era in paris. asa ca m-a trimis sa stau in gazda la el. cum baiatul isi iubea mama nu a comentat mult dar odata ce am ajuns acolo am realizat ca nu sunt bine primita. era si normal, dar cum nu cunosteam locul si limba nu eram in postura de a face mofturi.fiul batranei este afacerist, se ocupa de domeniul turismului, un om cult, de mai bine de 30 ani, care a calatorit mai multi ani de cat aveam eu atunci. in prima seara m-am simtit ca la interogatoriu, multe intrebari, de ce , cum, cine si etc.sotia ii murise de 2 ani si singuratatea nu ii pria, nu avea copii, se ascundea in munca lui care ii ocupa mai tot timpul. cum nu stiam limba sau pe nimeni nu a fost usor, dar a aratat intelegere. m-a luat sub aripa lui, ma trata ca pe propiul copil, in scurt timp ma facuse un fel de secretara, tineam evidenta facturilor,a intalnirilor lui, faceam ce cumparaturi puteam era bine. faptul ca calatorea tot timpul a fost o binecuvantare pentru mine, caci eram tot timpul cu el. stiam engleza binisor, ajunsesem sa inchei contracte pt el prin telefon din lipsa timpului. reuseam sa trimit si bani acasa ceea ce a fost o binecuvantare p! t parintii mei, si nu numai banii ci si faptul ca printr-o minune caci altfel nu o pot numii eram intr-o tara straina, langa un om pe care nu il cunosteam si faceam bani si mai important vedeam lumea. am stat cu el 5 ani frumosi, era ca si un tata pentru mine, ma invatase sa ma descurc singura invataseam franceza si engleza vedeam locuri care credeam ca nu exista decat in vise. dupa 5 ani el s-a recasatorit, iar eu fiind acum director adjunct la aceeasi companie de turism, imi puteam permite propiul apartament. asta nu ma impiedica insa sa imi petrec sarbatorile cu ei, in momentele in care nu puteam revenii in romania ca sa fiu cu ai mei. intr-una din multele drumuri in interes de afaceri si credeti-ma erau multe, trebuia sa inchei un contract cu propietarul unei insule undeva in bahamas. profitand de ocazie am decis sa si raman cateva zile.
nu exista lucru mai frumos decat oceanul si sunetul caruia doresti sa i te abandonezi trup si suflet. atata frumusete intr-un singur loc, de parca oceanul nu era de ajuns, stelele cu miiile luminau incredibil printre frunzele copaciilor ce se miscau alene in bataia vantului. oceanul la picioarele mele era o adevarata dezmiedare, imi amintea constant de ce plecasem, si desii nu era deloc acasa, ma simteam de parca apartineam locului in intregime. nu-mi mai doream sa plec. si curand aveam sa descopar altceva la fel de minunat care sa ma faca sa nu mai vreau nimic altceva.
am stat cateva zile si ma gandeam cu groaza ca trebuia sa plec, deodata parisul nu mai parea atat de atragator. in seara dinaintea plecarii, am iesit din nou sa privesc oceanul si sa ii simt mangaierea, fara sa stiu ca altcineva ma privea pe mine.in familia domnului cu care incheiasem contactul se sarbatorea o zii de nastere. am fost si eu invitata si evident m-am dus. am ras, am glumit si am mancat cu toti cei prezenti. sarbatorita fiica propietarului tot striga si chema pe cineva. intr.un final acel cineva a venit, ud din cap pana in picioare, spunand ca unul din valuri ia dezlegat barca si s-a dus in deriva. era absolut fermecator. pielea castanie, ochii negrii si parul scurt dar mai intunecat ca ochii, cu un corp facut parca din fanteziile unei femei, cu o privire de nedescris, doar uitandu-se in treacat la mine am simtit o caldura inabusitoare si o emotie care imi facea trupul sa tremure. cum nu mai aveam mult si simteam ca i-au foc am fugit afara.mi-am inmuita picioarel si gatul in apa sperand ca o sa incetez din tremurat. aveam impresia ca nu e aievea, ca stefl de lucruri se intampla doar in povesti, dar nici viata mea e pana atunci nu se incadra in tiparele obisnuite. nu cred ca mai trebuie sa zic ca m-am indragostit. am plecat a doua zii dar gandul meu tot acolo ramasese la acea fractiunde de secunda in care eram eu, dar parca nu mai eram eu. la ceva timp urma deschiderea oficiale a insulei pentru turism. unde am participat si eu la deschidere. inca din momentul in care am ajuns, nu ma puteam concentra la nimic, ma uitam mereu in stanga dreapta poate il vedeam, dar surpriza nimic. trecuse aproape toata ziua si toata noaptea si ma refugiasem intr-un hamac cu un pahar in mana gandindu-ma ca am visat. dar inca o data visul a revenit la viata. i-am auzit vocea undeva din spatele meu, dar incremenisem si nu ma puteam intoarce. traiam un sentiment amestecat de fericire si frica. am inchis ochii crezand ca astfel ma ascund, deja gandirea mea era de mult pe apa sambetei. asa ca m-a atins, un fior necont! rolat mi-a cuprins intregul corp si am scos un ofat prelung de care apoi imi era rusine. am deschis ochii si era el. am facut cunostinta, am vorbit si am facut dragoste toate in acceasi zii. dragoste, dulce dragoste, vibram numai la atingerea catifelata a buzelor lui ce imi traversau tot corpul, si am adormit dorindu-mi sa nu ma mai trezesc vreodata, mi-as fii dorit sa mor stiind ca am murit din pasiune. am plecat a doua zii, desii mi-as fii dorit sa raman mereu. dar viata mea era in paris desii restul ramanea in insula. stiam ca a fost prea frumos sa fie adevarat si ii multumeam lui dumnezeu ca m-a lasat sa traiesc asa ceva. insa nu numai mie imi facuse placere ci si lui. si a venit dupa mine, si nu a mai plecat de atunci. si ma saruta, ma priveste, ma doreste ca in prima zii, doar ca acum dupa trecerea timpului a inceput si sa ma iubeasca. viata bate filmul. si un minut iti poate schimba toata viata, si dintr-o sceptica am ajuns o credincioasa. cred in dragoste si in tot ce inseamna ea, pt ca dragostea a crezut in mine. si nu trece zii fara sa ii multumesc lui dumnezeu pt ceea ce sunt, pt ca am plecat, si pentru ca el este langa mine.

By ana