ironia trista a vietii...

Imi este foarte greu sa incep sa povestesc...niciodata nu am mai facut acest lucru...niciodata nu am povestit nimanui povestea mea reala... mereu incercam sa-mi creez o poveste de viata frumoasa si fara complicații, desi nu era asa...m-am nascut pe o strada laturalnica plina de fericire , unde putinele familii care existau se ajutau la nevoie oricand era necesar...inca de mica am cunoscut iubirea prietenilor.Pe strada aceea erau multi copii...dar toti erau mai mari decat mine si fiecare cu idealul si povestea lui, cu o singura exceptie...era un baiat de aceeasi varsta cu mine si cu care in timp am devenit parteneri nedespartiti la jocuri si povesti.imi amintesc si-acum jocurile pe care le inventam, orele fara sfarsit in care ne scaldam in scaldatoarea de pe rau,ascunzatorile pe care le frecventam impreuna atunci cand jucam ,,v-atzi ascunselea,, impreuna cu cei mari de pe strada. Era asa frumos , iar noi in inocenta noastra de copii credeam ca va dura o vesnicie. Mereu impreuna si cu siguranta ca asa vom fi de-atunci inainte. A fost extraordinar de frumos, eram ca fratii , nici macar nu puteam sa concepem o zi unul fara celalat, dar uite ca inevitabilul s-a intamplat.Familia mea a hotarat sa ne mutam in alta tară. Decizia asta a fost zdrobitoare pentru mine desi aveam doar 7 ani. Stiam ca nu il voi mai vedea si eram sigura ca el , cu timpul, o va uita pe fata cu care se distra mereu. Am parasit strada plagand. Nu am putut nici macar sa-mi iau rămas bun de la vechiul meu amic, deoarece in momentul in care a aflat vestea plecării mele a fugit si s-a refugiat intr-o barca parasita de pa râu. ,Locul in care ne-am mutat a fost foarte urat in viziunea mea de copil.Era o adevarata metropola. Tin minte ca primele saptamani nici nu am vrut sa merg la scoala, deoarece stiam ca acolo nu va fi el.Insfârsit am acceptat ideea si am hotarat sa merg la scoala.Anii s-au scurs atat de repede incat vechiul meu prieten ramase in mintea mea doar o veche amintire. Dar desi pare banal, eu traiam din acea amintire si mereu cu gandul ca il voi revedea. Tocmai de aceea am hortarat inca de la inceput sa fac si cursurile de la scolile romane deoarece stiam ca daca voi face numei cele de la scolile englezesti nu voi reusi sa ma reintegrez la scoala din Romania daca cumva m-as fi intors. Traiam mereu cu speranta ca intr-o buna zi ne vom intoarce si-l voi revedea. Uneori in mintea mea aparea indoiala..Oare el m-a asteptat???...iar appoi gaseam propriul meu raspuns...de ce sa ma astepte?, doar nu era legat de mine..cu siguranta ca m-a si uitat deja.. imi inchipuiam ca daca ma voi intoarce,dar nu mai vroiam sa ma joc ,,de-a v-atzi ascunselea cu el,, si nici nu vroiam sa ne scaldam in rau deoarece acum lucrurile acestea mi se pareau niste copilării ...vroiam ceva mai mult ...visam mereu ca nevom plimba seara, ca vom iesi in oras la un suc si diferite chestii pe care le faceau adolescentii ...deoarece deja aveam 15 ani...trecuse 8 ani de cand nu-l mai vazusem si nici macar nu mai stiam cu arata....ramase la fel de bun la suflet oare??sau se schimbase ...fericirea a venit in momentul mai putin asteptat...parintii mei mi-au dat marea veste ca ne vom intoarce ...eram bogati in adevaratul sens al cuvantului ..si ei doarea un apartament in centrul capitalei, dar nu...la insistentele mele nenumarate au hotarat sa ne intoarcem pe vechea strada...si ne-am inotrs...la vechea casa care in scurt timp a devenit o adevarata vila...in momentul intoarcerii inima mea vroia sa-mi iasa din piept de emotie..doaream atat de mult sa-l revad...am stat ore in sir la geam dar nu am reusit sa-l vad...atunci am hotarat sa merg prin vechile locuri unde ne jucam ...toate erau asa cum le lasasem, pareau triste ,,,si nefolosite de mult timp...dar in josul raului am vazut o umbra care se misca de colo colo.Am hotarat sa cobor pana acolo sa vad cine e...apropiindu-ma am observat ca e un baiat bine imbracat , si cu un aer emancipat...parea atat de increzut ...nu-mi venea sa cred ...era el...era atat de concentrat incat aparitia mea nici macar nu a zarit-o ..nimic nu-i putea tulbura gandul...ramase la fel de frumos , dar in schimb parea atat de arogant...un adevarat baiat de bani gata...imi facusem pre multe sperante...nici macar nu vroiam sa-l las sa ma vada...m-am intors si am vrut sa plec , dar el neasteptându-se la aceasta miscare a strigat...ce tarziu ti-ai adus aminte de mine..au trecut 8 ani...doar acum ti-ai dat seama ca exist...am ramas inmărmurită ..știa ca sunt eu...stia si că mă intorsesem...probabil vazuse cand ne mutasem...am citit atata ura in ochii si in vorbele lui incat m-am speriat... si iam spus: De-abia am ajuns si deja incerci sa te joci cu sentimentele mele...stiai ca te voi cauta si tocmai de aceea ai venit aici la vechia noastra scaldatoare....ce mult te-a schimbat timpu...si el mi-a rsp...dar tuh ...pe tine timpul nu te-a schimbat??? Uită-te la tine..esti o adevarat fata de bani gata, o domnisoara cu maniere , o domnisoara care nu mai seamana deloc cu rebela de demult. Uita-te la hainele tale...ca si ale unei adevarate vedete....i-am rsp: la fel sunt si ale tale...dar spre deosebire de tine , mie inca mi-a ramas bunatatea si fericirea ce ne caracteriza pe noi 2 mai demult, dar stai linistit , de azi incolo voi incerca sa te evit, aceasta a fost ultima noastra intalnire....am incercat sa fug, dar el a sarit in urma mea si a incercat sa ma sarute,iar eu ,care am asteptat atat momentul acesta, nu m-am impotrivit deloc si i-am raspuns sarutului...apoi m-am tras inapoi si am fugit cat m-au tinut picioarele, iar el a ramas acolo inlemnit parca de acel sarut.Am ajuns acasa si am realizat ca el este plin de ura fata de mine, am citit asta in privirea lui.Ma detesta fiindca acum 8 ani l-am parasit.Orele si zilele urmatoare nu le pot descrie, nici macar nu exista cuvinte pentru a le descrie.Lacrimi, zambete, mangaieri,tristete...toate au fost impreuna.Desi imi promisesem mie ca nu il voi mai vedea am rupt acea promisiune si am inceput sa ne vedem la rau acela seara de seara.Nu putea trece nicio seara fara ca noi doi sa nu ne vedem.Plangem, radeam si ne povesteam unul altuia tot ceea ce facusem in timpul lipsei fiecaruia.Ne dadusem seama ca iubirea acea inocenta de copii care ne legase dedemult inca mai exista , dar se transformase intr-o iubire matura si profunda.O iubire platonica uneori.In momentele cand era in compania mea , el era atat de bun si fericit ca si atunci cand eram mic , dar cand ma desparteam de el i se aprindea in ochi flacara rautatii si arogantei.Cu toate acestea eu il iubeam si stiam ca pot sa-l schimb, stiam ca pot sterge amprenta pe care timpul si lipsa mea au pus-o asupra lui. Chiar daca nu era totul cum imi imaginasem eu si chiar daca nu ieseam niciodata la suc sau sa ne plimbam pe dealuri seara, m-am obisnuit cu ideea aceasta si ma multumeam sa facem baie seara in rau cum o faceam cand eram mici.Nimeni nu ne-a banuit cum ca noi am mai pastra sentimentele copilariei si mai ales nimeni nu se astepta ca o domnisoara finuta cum eram eu considerata sa umble cu o persoana atat de rea si plina de ura.In momentele cand eram cu el nu mai conta nimic, eram doar noi doi, dar dupa ce ramaneam singura mii de ganduri ma chinuiam si mii de lacrimi imi curgeau pe obraz. Totul a durat pana intr-o zi .Nu voi uita niciodata ziua aceea. Era 22.08.2006. Dimineata prevestea o zi insorita care ar fi facut fericit pe oricine inafara de mine. Seara cum obisnuisem in ultimele 2 luni am mers la rau, dar el nu era acolo.Am asteptat ore in sir , dar nu a venit si nu intelegeam de ce.. Am mers acasa , iar in ziua urmatoare am hotarat sa-l caut acasa la el sa-i cer o explicatie.Am ajuns la el acasa , iar uimirea m-a izbit pe loc. Pe poarta lui scria cu litere mari CASA DE VANZARE.Asta imi daduse de inteles ca ei se mutase, dar unde?Lacrimi ca sa plang nu mai aveam deoarece tristetea care ma pandeam mereu cand eram singura mi le luase pe toate. Nici macar nu stiam ce sa fac. Acasa , mama care habar nu avea de sentimentele mele mi-a spus ca familia lui se mutase in ziua precedenta exact in tara in care fusesem si noi. Era o ironie trista a sortii.Eu venisem pentru el in tara, iar el pleaca la mai putin de 3 luni de la revederea noastra.Nu-l intelesesem deloc.Am crezut ca nu m-a iubit si tocmai de aceea nu-l interesase ca sentimentele mele vor fi pur si simplu zdorbite de plecare neasteptata a lui.Trecuse un an de la plecare lui, iar eu imi recapatasem fericirea si zambetul dedemult , dar doar de fatada , deoarece cand se apropia seara , iar eu ramaneam singura in camera mea , tristetea ,dorul și amintirea lui ma faceau sa urasc viata pe care o aveam. Intr-o zi ,chiar de 8 martie am primit un cadou neasteptat, cadoul in care nadajduiesc de atunci si pana acum. O scrisoare. Cea mai frumoasa scrisoare.Si scria asa(voi pune doar cateva citate din ea deoarece nu vreau sa plictisesc)Iubita mea, stiu ca la momentul acesta tu ma urasti enorm , dar vreau sa –ti marturisesc ca, de cand am plecat de pe strada noastra gandul meu e numai la tine.Inainte de a te revedea acum 2 ani eram cel mai fericit om de pe pamant deoarece stiam ca in scurt timp voi pleca si eu in tara in care erai tuh si am putea fi fericiti, dar in momentul in care ai venit tu am fost plin de ura si resentimente deoarece nu ma asteptam la o asemenea lovitura din partea vietii. Stiam ca tu vei ramane aici , iar eu voi fi nevoit sa plec departe.Adica viata ne despartea a doua oara.Tocmai de aceea am vrut sa te fac sa ma urasti pentru ca despartirea sa nu fie atat de grea, dar nu am reusit.Acele 2 luni petrecute impreuna au fost cele mai frumoase luni din viata mea. Stiu ca am fost un las , neavand curajul sa-ti spun ca voi pleca, dar te rog iarta-ma.Nadajduiesc ca ne vom mai vedea. Te iubesc mult!Da, acestea sunt randurile pe care le-am invatat pe de rost,randuri care si noapte le vad in vise , randuri care sper ca intr-o buna zi sa se adevereasca si sa ne vedem din nou. Azi e 23.07.2009. Au trecut 3 ani de la despartirea noastra, iar sentimentele mele sunt la fel, poate chiar mai profunde. De la acea scrisoare el nu mi-a mai dat niciun semn de viata, dar sper ca intr-o buna zi sa-l revad.Si chiar daca vor trece 8 ani cum au trecut atunci cand am fost eu plecata eu tot il voi astepta si-l voi iubi mereu. Finalul povestii e inca interpretabil, iar eu si el santem niste personaje pe scena vietii.Chiar daca pare o poveste desprinsa din carti , e povestea mea, si e reala..mult prea reala.Macar o data in viata mi-as fi dorit ca tristetea din ea sa fie poveste , iar noi doi doar niste papusi ca si acelea cu care ma jucam eu de demult, dar nu. Sper ca nu am plictisit pe nimeni cu povestea mea si va multumesc mult celor care ati citit-o.

By ana