Distanta ne uneste

Toata povestea a inceput pe mess. Eu aveam 14 ani el 15. Nu ne cunosteam. Nu stiam nimic unul despre celalalt. Dar am inceput sa ne vorbim. Eu Danna , el Alex.

am vorbit atunci despre preferintele in muzica , film etc...imi dadea de inteles ca ma place. dar mi`am zis sa nu bag de seama pt ca poate vrea sa faca misto. dar nu. era diferit si asta o simteam pana in adancul sufletului meu.

DAR...exista un "DAR"...acel "DAR". eram din orase diferite. eu ploiesti el bucuresti. asta a fost ceva ce ne-a durut pe amandoi foarte tare.

ne cunosteam doar de cateva ore dar vorbeam de parca ne stiam de o viata. pe zi ce trece il iubeam mai mult , si mai mult. era langa mine cand aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc , era iubitul ideal. ma intelegea , stia cand sunt suparata sau daca am ceva.

amandoi visam la ziua in care ne vom intalni. dar asta avea sa se intample peste un an. cand eu voi fi in clasa a 9-a deoarece liceu aveam sa il fac in bucuresti. speranta nu a murit nici in momentul asta si stiu ca va veni ziua aia mai devreme decat credem amandoi.

nu ne certam deloc. era relatia perfecta la care visa orice fata si sunt norocoasa ca am dat peste un baiat ca el. nu voi regreta niciodata ca l-am cunoscut.

cu fiecare secunda care trece sufar mai mult pt ca stiu ca nu pot sa il strang in brate , sa il sarut , sa ma magaie.

dar anii de liceu care vor urma in viata mea presimt ca vor fi cei mai frumosi ani din viata mea.

il iubesc enorm.

Jeleu.Muov