Timpul si distanta nu ucide dragostea adevarata

Povestea mea e cam lunga deoarece s-au intamplat multe in 6 ani de zile. L-am cunoscut pe Marius in vara anului 2000. La varsta de 19 ani crezi ca stii totul si nimeni nu iti poate spune diferit. Relatia noastra la inceput a fost normala, ne mai si certam ca o relatie fara certuri nu exista. La momentul respectiv nici unul dintre noi nu stia exact care sunt setimentele noastre unul fata de celalalt. In toamna anului 2000 el a intrat la puscarie. Toata lumea mi-a spus ca nu il cunosc destul de bine, ca nu am fost impreuna destul de mult timp asa ca o sa il uit usor. Credeti ca au avut dreptate? Doar trecerea timpului poate raspunde la aceasta intrebare. Nu la mult timp dupa ce a intrat ne-am dat seama amandoi de sentimentele noastre. Tocmai s-a intamplat ca am si aflat ca eram insarcinata. Off Doamne…ce ma fac? Stiam ca il iubeam pe Marius foarte mult si ideea de a omora (prin avort) copilul nostru nici nu era de gandit. Asa ca hotararea a ramas…voi avea copilul. Soarta ne-a lovit din nou pt ca am pierdut sarcina. Acest lucru m-a devastat atat de mult incat am vrut sa ma sinucid. Am incercat dar mama m-a gasit si m-a dus la urgenta. Marius nu a aflat niciodata lucrul acesta, nu am vrut sa ii spun cat de mult am suferit intr-adevar, el era deja inchis si suferea de ajuns fara sa ii mai dau eu motive. Nici in ziua de azi nu pot uita numele pe care voiam sa il dau fetei noastre. De fapt numele ei este parola pe care o folosesc pentru orice adresa de e-mail, conturi online etc. In acest moment am inceput sa ma intreb daca nu cumva relatia mea cu Marius nu este sa fie, poate soarta noastra este sa nu fim impreuna. Ne scriam scrisori in fiecare zi, nu trecea o zi fara sa astept afara sa vina postasul. A trecut un an de cand a intrat si am luat o decizie pe care o regret si in ziua de azi. M-am hotarat sa caut o solutie in asa fel incat pe viitor sa nu ne lipseasca nimic si sa avem tot ce ne trebuie ca sa evitam ca el sa mai intre la puscarie vreodata. Am inceput sa lucrez la un fel de “internet advertising” unde faceam bani frumusei. Aici l-am cunoscut pe Mike pe internet. Dragut, foarte simpatic si foarte convingator. Am vorbit cu el pe internet o luna pana cand el a decis ca vrea sa vina in Romania sa ma cunoasca. Si a venit, in Decembrie de sarbatori. A fost dragut, foarte simpatic si s-a comportat ca un adevarat gentleman. Inainte de a pleca inapoi in State m-a cerut in casatorie si, gandidu-ma la planul meu initial am acceptat. Stiu ca ar fi trebuit sa fi vorbit cu Marius mai intai si sa ii zic de planul meu, dar mi-a fost frica sa ii zic, nu stiam cum sa imi gasesc cuvintele. Plecand de la aeroport si in drumul spre Bacau, mi-am propus sa ii scriu o scrisoare lunga in care sa ii explic indelungat planul meu da a face viata noastra mia usoara pe viitor. Am ajuns acasa si m-am bagat in pat, eram foarte ingrandurata si am spus tuturor ca vreau sa am liniste si sa nu ma deranjeze nimeni. Nu a trecut jumatate de ora de cand m-am bagat in pat ca cineva a intrat la mine in camera. Aproape ca m-am rastit pt ca m-au deranjat dar cand l-am vazut pe Marius stand in usa am ramas blocata. Eram atat de bucuroasa sa il vad de nu m-am gandit la nimic decat la faptul ca el ma tinea in brate si ma saruta. Nu m-am gandit la Mike sau la ce ma fac…absolut nimic. Eram prea fericita sa il vad. Nu spusese la nimeni cand iese si a fost o surpriza pt mine. Dar dilema tot ramasese…cum sa ii spun? Eu planuisem sa ii scriu o scrisoare indelungata dar acum e aici, in fata mea si cuvintele nu vor sa iasa. Nu voiam sa il pierd sub nici o forma, mai degraba stau si mananc pamant decat sa stiu ca l-am pierdut pe Marius. A durat o perioada pana cand am avut aceasta conversatie cu el. Nu aveam suflet sa ii spun dar se pare ca “prietenii nostri” stiau ei ce stiau si el a aflat inainte de a ii spune eu. Cand m-a intrebat daca e adevarat mi s-a rupt sufletul in mine...in acel moment as fi vrut sa il pot minti, sa ii spun ca totul e o minciuna, sa il contactez pe Mike si sa ii zic sa uite de tot. Dar nu pot minti persoana pe care o iubesc cel mai mult din lume. Asa ca am decis sa ii spun tot adevarul, mi-am spus in gandul meu ca daca intr-adevar ma iubeste are sa inteleaga ca trebuie sa fac acest lucru pt amandoi, pt viitorul nostru. Nu stiu daca intr-adevar a inteles ce vreau sa fac dar a fost de acord. La momentul respectiv eram asa de bucuroasa ca nu l-am pierdut de nu am mai gandit normal. Cum trecea vremea si timpul ca Mike sa vina in tara se apropia din ce in ce mai mult, si eu am inceput sa ma gandesc la tot felul de lucruri. Marius imi spusese ca ma va astepta pana cand imi aranjez statutul in State sa pot sa vin sa il iau pe el, dar daca nu ma va astepta? Daca gaseste pe altcineva? Aceste ganduri nu imi dadeau pace. De fiecare data cand ma intalneam cu Marius imi doream sa aud acele cuvinte care m-ar fi oprit, la un moment dat chiar imi doream ca el sa imi dea un ultimatum...ori stau cu el ori ne despartim. L-as fi ales pe Marius fara sa ma fi gandit. Dar acel moment nu s-a ivit, nu a zis nimic si in sufletul meu era o confuzie de nedescris. La sfarsitul lui Martie 2002 Mike a venit in tara si ne-am casatorit in Aprilie. Nu stiu cum sa explic ce am simtit la nunta mea, tot timpul am asteptam ca Marius sa vina si sa ma opreasca, sa imi spuna ce greseala mare fac…NU A VENIT. Dupa nunta am inceput sa aplicam la ambasada pt viza si tot timpul ma gandeam ca poate daca nu imi da viza poate ar fi mai bine, am sa raman si am sa uit de tot. La interviul de la ambasada mi s-a refuzat viza. Mike era foarte devastat, iar eu in gand parca ii multumeam lui Dumnezeu, parca era un semn de la D-zeu ca eu si Marius nu ne putem desparti. A doua zi Mike s-a dus din nou la Ambasada si a venit cu viza. Am simtit ca mor, am simtit ca viata mea nu va mai avea rost. Dupa o perioada lunga de gandire mi-am spus ca Marius ma va astepta, ca nu va exista nici o problema. Biletul meu de avion era pt Iunie, asa ca eu si Marius ne mai vedeam cand puteam scapa de Mike. Imi era atat de frica ca nu am sa il mai vad niciodata dupa ce plec incat in momentul cand m-am suit in avion mi-am spus ca fac greseala vietii mele. Putin steam eu atunci de ce o sa se intample. Am ajuns in state si vorbeam cu Marius pe internet foarte des, ii facusem un ID pe yahoo ca sa putem vorbi. Noi am cazut de comun acord inainte de a pleca, ca nu o sa am nimic impotriva daca el isi gaseste pe cineva cu care sa se “distreze” cat timp sunt eu plecata. As fi fost o dobitoaca sa ii cer sa nu faca nimic, nu eram chiar atat de inchisa la minte. La scurt timp dupa ce am plecat, fratemiu imi spune ca Marius are o gagica si ca numele ei e Anca. L-am intrebat pe Marius daca e adevarat si mi-a spus ca da, dar ea este numai pt “distractie” ?sper ca intelegeti la ce ma refer. L-am crezut cu toata inima mea, sufletul meu nu imi dadea voie sa gandesc ca el are o relatie serioasa cu alta femeie. La scurt timp dupa aceea, Anca incepe sa imi trimita e-mailuri si sa imi trimita mesaje pe mesenger. Fata avea tupeu. Nu stiu de unde avea adresa mea de e-mail dar asta nu era ceea ce ma deranja cel mai mult. Ea imi scria sa il las pe Marius in pace ca intre ei este o relatie serioasa si ca ar trebui sa nu ma mai bag. Pe cuvantul meu ca in acel moment am cumparat un bilet de avion. Nu aveam bani sa il cumpar la urgenta asa ca am cumparat biletul pentru Ianuarie 2003, trebuia sa vin acasa sa vb cu Marius si sa vad cine e fatuca asta, cu toate ca Marius m-a asigurat ca fata e nebuna si ca ce spune nu e adevarat. In Septembrie 2002 Marius a incetat sa mai comunice cu mine pe internet, nimeni nu voia sa imi spuna de ce. Singurele mesaje pe care le-am primit au fost de la Anca. Ea mi-a spus sa il las pe Marius in pace ca ea e insarcinata si ei vor forma o familie impreuna. Stiind ca Marius mi-a spus sa nu cred nimic din ce spune Anca, i-am zis fetei ca pana nu aud aceste vorbe de la Marius nu am sa le cred si nu ma las de Marius. Ne certam pe internet in fiecare zi, ea spunandu-mi ca nu am nici o sansa, ca eu sunt foarte departe. La un moment dat mi-a zis: “De ce crezi ca nu mai vorbeste cu tine pe internet? Pt ca mi-a promis mie ca nu o sa te mai contacteze.” Aceste cuvinte m-au pus serios pe ganduri dar tot nu m-am lasat pana cand, in Octombrie, Marius imi trimite un mesaj pe messenger care nu am sa il uit niciodata: “Irina, stiu ca ti-e greu sa ma uiti dar te rog sa citesti acest mesaj cu atentie. Am gasit pe altcineva care ma face fericit si care imi va da un copil pe care tu nu ai putut sa mi-l dai. Vreau sa imi refac viata de aceea te rog frumos sa ma uiti sa iti traiesti viata pe care ti-ai ales-o. Nu mai pot trai doar cu gandul si speranta ca voi fi cu tine, vreau ceva real, vreau pe cineva care nu o sa ma mai faca sa sufar. Te-am iubit mult, dar sentimentele mele s-au schimbat si acum o iubesc pe Anca. Te rog sa ne lasi in pace sa ne putem trai vietile. Uita de mine asa cum am uitat si eu de tine. Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le vei auzi de la mine, nu voi mai intra pe internet de azi inainte. Adio...Pitkin” As putea sa incep sa va explic ce am simtit cand am citi acest mesaj...dar nu sunt cuvinte sa explic. O perioada m-am gandit ca poate altcineva a trimis mesajul asta, dar in acelasi timp numai Marius stia parola de pe acest mesenger, si numai el stia ca eu il numeam Pitkin. Dupa vreo 2 saptamani de asteptare, dandu-mi seama ca intr-adevar el nu mai intra pe net, l-am intrebat pe Andrei (fratele meu) ce stie de Marius, si el mi-a zis ca Marius a intrat din nou la puscarie. Nu mi-a trecut prin cap sa il intreb cand, din ce cauza etc. De sarbatori eu si Mike am hotarat sa facem relatia noastra sa mearga. M-am gandit ca poate in felul asta am sa uit de Marius. Asa ca, eu avand deja billet de avion sa vin in Ianuarie acasa, si-a luat si el un bilet si a venit cu mine. L-am rugat, sa ne prefacem ca suntem foarte fericiti de dragul lui mama ca sa nu sufere ea. Cand am ajuns in Romania ne purtam de parca eram cel mai fericit cuplu. La un moment dat, cand Mike conducea prin Bacau am trecut pe langa blocul unde locuiam prima data cand l-am cunoscut pe Marius si am inceput sa plang. Mike nu m-a intrebat de ce plang, si-a dat seama. Cand am ajuns la hotelul unde stateam noi m-a intrebat daca vreau sa ma duc sa il vad pe Marius la puscarie. Nu stiam ce sa ii zic, nu stiam cum va reactiona daca ii spun ca nu vreau nimic mai mult pe lume decat sa ma duc sa il vad. I-am zis doar ca da, as vrea sa ma duc sa il vad. Mi-a spus sa ma duc, nu a avut nimic impotriva. Asa ca m-am dus dar cand am ajuns acolo nu mi-au dat voie sa il vad cu toate ca am incercat sa mituiesc pe cineva. Nu am avut succes. Asa ca am plecat din tara fara sa il vad sau sa vorbesc cu el. Pe internet mai vorbeam cu prietenii nostri comuni care tot imi spuneau sa il las in pace si sa imi vad de viata mea. De fiecare data cand intrebam pe cineva de Marius toti imi spuneau sa il las in pace. Asa ca eu si Mike am incercat sa facem relatia noastra sa mearga. Am mai venit odata acasa in septembrie 2003, am incercat din nou sa ma duc sa il vad pe Marius dar...din nou nu mi-au dat voie. Relatia mea cu Mike nu a mers asa cum ne-am propus. Era evident ca nu il puteam iubi si el si-a dat seama foarte usor de sentimentele mele. Asa ca, in Aprilie 2004 ne-am decis sa ne despartim. Am decis sa ramanem “oficial” casatoriti din mai multe motive. In primul rand, niciunul dintre noi nu avea pe altcineva asa ca nu era nici o graba sa ne divortam. In al doilea rand, locul lui de munca este cam dubios…persoanele care sunt divortate nu sunt privite prea bine in compania unde lucreaza, la fel si pentru locul meu de munca. In al treilea rand, familia mea credea ca noi suntem foarte fericiti si nu voiam sa o fac pe mama sa sufere, si fratemiu va incepe facultatea si nu voiam sa il fac sa aiba ganduri etc. Deci, stateam in aceeasi casa, dormeam in dormitoare diferite si ne prefaceam ca suntem impreuna in afara casei. Tot in aprilie este cand am si primit o bursa sa ma duc la scoala asa ca am inceput sa invat si sa lucrez in fiecare zi. Plecam dimineata de acasa la 6 si nu veneam pana la 1 noaptea, dormeam si a doua zi o luam de la capat. Bursa de la scoala imi oferea si un loc sa stau pe timpoul scolii asa ca am hotarat ca in timpul saptamanii sa stau la camin si in weekend sa stau acasa. Mi-am gasit o colega de camera, Diana, care este o scumpica si care stie toata povestea mea despre Marius. In iarna anului 2004 m-am imbolnavit grav, nu stia nimeni ce am. Ma ingrasam in fiecare zi. Unii doctori au crezut ca am cancer asa ca am inceput chimoterapie. Am vrut sa ma duc acasa in Romania sa vad pe toata lumea din cauza ca eram asa de speriata ca am sa mor si am vrut sa-mi vad familia pentru ultima oara…si poate si pe Marius. Mike a venit cu mine ca sa mentinem aparanetele in fata familiei mele. El si-a adus un prieten de-al lui cu el ca sa aiba cu cine sa stea si sa vorbeasca etc. Cand am ajuns in Romania Mike, Kevin (prietenul lui) si Andrei (Fratemiu) au plecat sa viziteze tara si eu am stat acasa cu mama si Florin (prietenul ei). De data asta eram decisa sa fac pe dracu in patru sa il vad pe Marius asa ca m-am dus foarte hotarata sa il vad. Am stat ore in sir sperand ca cineva imi va da voie pana la urma. Ma ingrasasem atat de tare incat nu imi era frig deloc LOL. Aveam 120 de kilograme si aratam ca o vaca. Nu am avut success deloc si am plecat de acolo gandindu-ma ca am sa mor si nu am sa mai apuc sa il mai vad vreodata. Am ajuns in State in Ianuarie 2005 si mi-am continuat studiile doar ca sa am o ocupatie. In August 2005 doctorii au aflat ca de fapt nu am cancer sau vreo boala terminala, aveam o glanda tiroida care ma facea sa ma ingras in conitnuu. Eu nu aveam bani sa ma operez asa ca Mike (cu care am ramas foarte buni prieteni) m-a pus pe planul lui de asigurare medicala…nici o problema pentru ca noi nu eram divortati asa ca nimeni nu a intrebat nimic. Am aranjat ca operatia sa se intample in Ianuarie 2006. Dupa operatie am inceput sa pierd kilograme foarte repede, atat de repede incat doctorii s-au speriat. De fiecare data cand pierdeam prea mult ma internau si ma hraneau intravenos ca sa fie siguri ca nu am sa mor. Acum in fiecare luna trebuie sa ma internez timp de 5 zile sub supraveghere. In vara anului 2006 Andrei a venit in State cu o viza de munca pentru studenti. Am fost asa de mandra de el, a luat si bursa. Nu m-a lasat sufletul sa il supar spunandui adevarul despre mine si Mike asa ca am colaborat cu Mike in asa fel incat Andrei sa nu afle ca noi eram despartiti. Toata vara am jucat teatru iar la sfarsitul verii cand el trebuia sa plece inapoi acasa am venit si eu cu el sa ii fac o surpriza lui mama si in plus bunica este foarte bolnava si am vrut sa o mai vad odata inainte de a fi prea tarziu. Am ajuns acasa pe 27 Septembrie, slabisem foarte mult. Aveam 70 de kilograme cand am ajuns in Romania. Slabisem 40 de kilograme in 9 luni…doctorii sunt foarte speriati si nu ma vor lasa sub nici o circumstanta sa scad sub 70 de kilograme. Cu toate ca am slabit foarte mult eu tot ma simt ca o vaca de grasa. Faptul ca toata lumea cu care ma intalnean imi spunea cat de tare m-am ingrasat nu a ajutat prea mult. Eu doar le spuneam: “nu m-ati vazut acu vreo un an”. Deja trecuse foarte mult timp de cand am fost in tara ultima data, nu stiam daca Marius a iesit sau nu, nu stiam daca Marius si Anca mai sunt impreuna sau poate are pe altcineva, poate si-a refacut viata. Sa ma duc sa il caut sa vorbesc cu el? Oare va vrea sa vorbeasca cu mine? Daca si-a refacut viata poate ar fi mai bine sa nu ma bag si sa nu reapar in viata lui. Eram foarte nauca si nu stiam ce sa fac. Am fost in cartier aproape in fiecare zi dar nu am vazut pe nimeni, pe cine sa intrebi daca nimeni nu e acolo? Deja trecuse 2 saptamani de cand am ajuns in tara si mai aveam numai o saptamana de stat si deja mi-am pierdut speranta ca am sa il mai vad. Mi-am spus in mintea mea ca ar trebui sa plec si sa nu ma mai gandesc la el, sa uit pentru totdeauna. Nu mi-a fost usor sa ma gandesc asa. Au trecut 4 ani de cand am vorbit cu el ultima data, 4 ani jumate de cand l-am vazut ultima data si tot nu il pot uita. Asta este iubirea adevarata? Poate e doar o obsesie…poate sunt eu prea nebuna. Nu stiu. Biletul de intoarcere a fost pentru Luni, 16 Octombrie, iar Joi 12 Octombrie m-am dus din nou in cartier. Deja imi pierdusem speranta ca am sa il mai vad, dar am vrut sa stau pe o banca si sa imi amintesc de toate momentele petrecute impreuna. Imi trecuse prin cap sa bat la usa dar nu aveam tupeul. Dupa jumatate de ora m-am ridicat de pe banca si ma pregateam sa plec cand a iesit tatal lui Marius din bloc. Nu m-a recunoscut, dar am intrebat de Marius si el mi-a zis ca e la tara. Nu l-am intrebat cand a iesit dar am aflat un numar de telefon unde il pot suna. Aveam telefonul in mana cu numarul deja format gandindu-ma…sa il sun, sa nu il sun. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si l-am sunat. Vara lui a zis ca il va chema la telefon la ora 8 seara. Nu stiu cum sa va explic cum au trecut orele pentru minein ziua aceea. Am incercat sa dorm ca sa treaca timpul mai repede dar ce sa dormi cand mintea nu imi da pace. Imi treceau tot felul de ganduri prin cap...oare o sa vrea sa vorbeasca cu mine? Daca da, ce ii spun? Nici eu nu stiam ce sa fac. La ora 8 formez numarul si suna ocupat de 20 de ori, si pana la urma raspunde. I-am auzit vocea si am inceput sa pland. Nu voiam ca el sa stie ca eu plangeam asa ca incercam sa vorbesc normal printre lacrimi. La un moment dat m-a intrebat de ce vorbesc asa si i-am zis ca sunt putin bolnava...minciuna. Am vorbit la telefon 2 ore si ceva, nu voiam sa inchid telefonul, nu puteam sa ii spun prin telefon tot ce voiam sa ii spun, l-am intrebat daca poate veni in oras si a zis ca daca poate va veni a doua zi...Vineri. Vineri toata ziua nu am facut nimic decat sa ma uit la poza noastra (care o aveam intotdeauna pe notpiera acasa in State) si sa plang. Nu am putut sa mamanc, sa dorm, nimic. Nu a venit Vineri...mi-am dat seama ca nu vrea sa ne intalnim si nu puteam sa il condamn pentru acest lucru, am inteles. Mi-a fost foarte greu sa accept faptul ca persoana care o iubesc cel mai mult pe lume nu vrea sa mai stie de mine, dar in acelasi timp am inteles. Sambata am fost la bunica sa o mai vad pentru ultima data inainte de a pleca. Cand am venit inapoi am primit un mesaj pe telefon: ”Linda, call urgent at this number. Mark Pitkin”. AAAAAAAAAHHHHHHHHHHHH Am tipat in gura mare, am sunat si am stability sa ne intalnim. Ne-am intalnit in fata blocului lui si a venit cu Ionut, un prieten. Am intrat la Marius in casa si deodata mi-au revenit in minte atatea de multe amintiri. Toate sentimentele m-au coplesit deodata. Am stat de vorba aproape toata noaptea si imi amintesc si acum fiecare cuvant pe care mi l-a spus. Ceea ce ma face sa zambesc in fiecare zi este amintirea sarutului lui, atingerii lui, innebunesc numai gandinduma la noaptea respectiva. Am plecat de la el spre dimineata pe la ora 4 jumatate si nu am putut dormi cand am ajuns acasa. Aveam atatea sentimente de bucurie si fericire. Am aflat multe lucruri in noaptea respectiva. Am aflat ca de fapt el nu mi-a trimis acel mesaj pe messenger deoarece el intrase la puscarie in septembrie si mesajul l-am primit in octombrie. Acum am facut si eu legatura, probabil ca Anca stiind ce eu nu stiu ca Marius a intrat din nou a profitat prin a se preface ca este el si mi-a trimis acel mesaj. Nu pot sa explic ce sentiment de furie am avut cand am auzit. 4 ani de zile am crezut ca Marius mi-a spus sa il las in pace, 4 ani de zile de suferinta si tristete. Am sad au eu odata cu ochii de ea si are sa vada ea ce inseamna cuvantul “CONSECINTA”. Toata lumea ne tot intreba daca ne-am impacat…noi de fapt nu am fost niciodata certati, a fost doar o neintelegere. Duminica am vorbit cu el la telefon vreo doua ore si viata mea a revenit la normal, sau cat se poate de normal. Eu trebuia sa plec in seara aia spre Bucuresti sa plec inapoi in State dar cel putin de data asta aveam raspunsurile la toate intrebarile mele. Acum sunt inapoi in State, inapoi la service, incep din nou scoala in Ianuarie. Am avut momente de cand am venit s alas totul balta sis a plec inapoi in tara ca nu mai pot de dorul lui, dar am responsabilitati pe care nu le pot lasa balta. Mama depinde de mine sa traiasca, Andrei e un student atat de bun si nu pot risca sa nu am bani pt scoala lui, am si eu scoala de terminat inca 2 ani de zile. Mi-am propus sa imi strang cat de multi bani pot si cand am destui sa ma intorc si sa il aduc pe Marius. Problema este ca trebuie sa imi platesc datoriile mai intai. Am vreo 8 carti de credit care trebuie sa le platesc inainte de a ma apuca sa strang bani. Mai exista si alte posibilitati. Sunt cateva persoane pe care le cunosc care m-ar putea ajuta sa ii dea lui Marius un contract de munca sa poata veni fara sa mai cheltui bani prin a ma duce in Romania. Am sa ma interesez sa vad ce pot face. Mike nu a trebuit sa ma intrebe daca l-am revazut pe Marius deoarece si-a dat seama. Cand m-a vazut prima data dup ace am revenit in State, am luat cina impreuna sip e la jumatatea cinei m-a intrebat: “v-ati revazut nui asa?”. Nu i-am raspuns, doar am zambit si el a dat din cap ca a inteles. El mi-a ramas un prieten foarte bun si mi-a spus ca atunci cand voi avea nevoie de divort doar sa ii spun si se va rezolva. Mai vorbesc cu Marius pe internet si la telefon cand este posibil, mi-as dori sa ii aduc vocea in fiecare zi, sa il pot saruta in fiecare zi, mi-as dori ca el sa fie aici in fiecare seara cand ma duc la culcare si in fiecare dimineata cand ma trezesc. Am sa ascult de sfatul lui si am sa am ”RABDARE” cu toate ca mor de dor in fiecare zi. Nu pot sa spun ca sunt suta la suta fericita deoarece traiesc in fiecare seara fara Marius si fara atingerea si sarutul lui, o sa dureze o perioada pana ne vom revedea din nou, si mai este si frica, ca el isi va gasi pe altcineva din nou, lucru care ma doboara cand ma gandesc, pot doar sa sper ca el ma iubeste indeajuns sa astepte. Sper ca el stie cat de mult l-am iubit, il iubesc si il voi iubi intotdeauna si ca nimeni pe aceasta lume nu va putea sa il iubeasca atat cat il iubesc eu. Morala acestei povsti este ca oricat de departe ati fi unul de altul, oricat de mult ar trece fara sa va vedeti sau sa vorbiti, daca iubirea e adevarata nu o sa va puteti uita unul pe altul oricat ati incerca si oricat v-ati preface. Am trait-o pe pielea mea si nu este usor, dar sentimentul ca persoana pe care o iubesti te iubeste...este cel mai valoros cadou pe care cineva ti-l poate da.
TE IUBESC FOARTE MULT MARIUS SI NU AM SA TE UIT NICIODATA!!!
Irina Huiban