Ma jur ca n-am s-o mai iubesc ... de maine!

Un gand, amintirea unui zambet sau simpla revedere a unui loc drag, doua randuri dintr-o felicitare, o poza sau simplul rasarit de soare, fiecare lucru imi aminteste de trecut. Pe scurt, o poveste de iubire frumoasa, povestea mea de iubire, un sentiment unic care m-a ridicat si m-a doborat, care m-a facut fericit si m-a intristat, insa o iubire sincera, pe care nu am putut sa o uit nici in ziua de azi.

Astazi sunt trist, nu imi gasesc locul in lume si ceva imi lipseste, imi lipseste persoana care acum ceva timp ma facea sa zbor, sa simt ca sunt iubit mai mult decat oricine pe pamantul acesta, imi lipseste persoana aceea care impreuna cu mine formam un intreg. Eram noi doi si atat, nu ne pasa de lume si nimic, ne iubeam sincer, eram doi copii de aproape 17 ani care intrau intr-o relatie ce avea sa ii schimbe pe viata. Impreuna am invatat sa iubim, am crescut unul langa altul, iar pe zi ce trecea iubirea noastra era din ce in ce mai mare. Nu ne mai saturam unul de altul si steteam zile intregi impreuna, de dimineata pana seara, ne placea sa facem totul impreuna, era o iubire sincera, fara interes, fara nimic altceva, intre noi exista sentimentul acela unic care te face sa visezi. Am plecat peste tot impreuna, eram numai unul cu altul, in oras, in parc, la petreceri, la munte, la mare (o saptamana la mare numai noi doi, atat, numai doi, o saptamana de neuitat pentru amandoi), oriunde ne duceam eram impreuna. De multe ori cand dormeam cu ea ma trezeam noaptea si nu aveam somn, imi placea sa ii veghez somnul, sa vad ca doarme linistita iar eu am grija de ea, ma uitam la ea ore in sir, era atat de frumoasa, ca un copil, era tot ce conta pentru mine, poate o iubeam mai mult ca pe viata mea. Si ea la randul ei m-a iubit foarte mult, au fost doi ani frumosi, cei mai importanti ani din viata mea, am ras impreuna si am plans impreuna, am crescut unul langa altul, am devenit mai buni, ne-am iubit cum foarte multi nu o fac. Nu imi gasesc destule cuvinte sa descriu cum a fost, a fost pur si simplu sincer, iar asta zice tot.

Ne-am jurat iubire vesnica, in acel moment ne juram sincer, nu era nimic intre noi, nu ne interesa nimic, doar ne iubeam. Spre sfarsitul relatiei, ne-am indepartat putin unul de altul, poate chiar mai mult, Bucurestiul si facultatea, anturajele diferite si-au spus cuvantul. Insa, chiar daca ne-am racit putin, iubirea noastra, care ne-a unit intotdeauna, exista, iar inimile bateau la fel de puternic la amandoi, iar pe acest lucru nu ma poate contrazice nimeni, pentru ca stiu cum eram noi doi impreuna, si o cunosteam prea perfect, m-a iubit pana in ultima clipa. Ne era foarte greu sa ne vedem des, si deja ajungeam sa ne vedem la cateva zile bune diferenta, iar noi nu eram obisnuiti asa, insa iubirea noastra rezista, ne facea mai puternici, iar cand ne vedeam era minunat. Insa, treptat, ne-am schimabt amandoi, eu mult mai putin fata de ea, insa intr-o zi a venit si crudul adevar, a aparut o sageata de nicaieri, o sageata care era pregatita de mult sa ma strapunga direct acolo unde ma durea mai rau, in inima. Se pare, ca iubita mea, omul care il iubeam din tot sufletul, desi ma iubea mai mult ca pe orice, in trecut a gresit foarte grav, nu conteaza sa zic cu ce, cred ca va dati singuri seama, insa nu ma asteptam, a facut lucrul pe care ne-am jurat ca nu o sa il facem niciodata, orice ar fi, si mai bine ne despartim decat sa se intample asta cand suntem impreuna. A urmat binenteles despartire, iar din acea zi, pentru mine a urmat perioada cea mai grea din viata mea: nopti nedormite, suferinta si dezamagire, ii simteam lipsa mai mult ca niciodata, parca murise o parte din mine. Cred ca intelegeti toti ce inseamna sa iti pierzi iubirea de langa tine, sa nu o mai ai dintr-o data, sa apara o zi brusc, in care persoana de langa sa iti iasa din viata. Au trecut cateva luni bune, si treptat am reusit sa trec peste, sa prind iar incredere in mine, sa imi revin. Am ajuns la un punct in care nu o mai iubeam, sau asta credeam eu in mine si imi era de ajuns, era doar acolo in inima prin amintiri, si doar mai tineam la ea, era acel ceva de neuitat. Insa, intamplarea a facut, ca ea sa reapara in viata mea de zi cu zi, ne-am amintit multe impreuna la disctutii si nu numai, s-au intamplat anumite lucruri intre noi, insa nu ne-am impacat, nu ne mai iubeam nici unul pe altul se pare, iar pentru mine ce a facut era mult prea dureros. Mi-a recunoscut ca a suferit mult dupa mine si ca mai tine mult si in ziua de azi la mine, si sincer, am fost multumit cand am auzit aceste vorbe, pentru ca stiam ca ne-am iubit enorm si sincer. Insa, timp de cateva saptamani fiind mereu in anturajul meu si ea, vorbe, glume si alte lucruri, am ajuns sa o iubesc iar, am trecut peste ce mi-a facut, am iertat-o sincer, si deja ce zice lumea nu ma mai intereseaza. Am sansa sa fie iar langa mine, stiu ca tine enorm la mine, insa nu am siguranta ca ar putea sa ma mai iubeasca, nu stiu ce este in sufletul ei, iar ea este genul de persoana care nu va zice niciodata de la ea, sa fie ea prima, insa stiu ca tine mult la mine, iar eu o iubesc sincer, poate mai mult ca niciodata. Sunt constient ca nici ea nu a uitat nimic, si poate vrea si ea inapoi, oare vrea? Nu stiu ce sa fac, sa vorbesc cu ea sau mai bine sa tin in mine si in timp imi va trece iar sentimentul si voi fi bine, insa un lucru stiu sigur, o iubesc in secret, iar inima imi plange dupa iubirea ei, as da orice pentru inca un sarut din acela plin de iubire,pentru o strangere de mana sau o trezire alaturi de ea dimineata, as da orice fie iar a mea, pentru ca o iubire ca a noastra rar exista, m-as impaca cu ea in secunda unu, nu m-ar initeresa ce zice lumea, pentru ca eu o iubesc, insa nu mai am nici o siguranta asupra ei, oare ar incerca sa fie bine daca i-as zice, sau m-ar alunga ca pe un strain. Acum ma aflu in incertitudine si nu stiu ce e de facut, insa oricare ar fi viitorul, eu ii multumesc sincer pentru ceea ce a fost cu mine, chiar daca a gresit, ea m-a invatat sa iubesc, ea m-a iubit, am crescut alaturi de ea, am invatat ce este iubirea si am fost foarte fericit, amintirile raman pentru totdeauna si nu ai ce sa faci, nu regret nimic, absolut nimic, insa viitorul pentru mine este unul nesigur.

Anonim