Era o dupa-amiaza frumoasa de august...Asa a inceput totul.Eram in vizita la o prietena,care,pe atunci,lucra la un bistro din apropiere.Clientii ei,pentru ca eu lucram intr-o afacere cu jocuri mecanice,erau majoritatea si clientii mei.Dar,la un moment dat,observ ca cineva se uita mai insistent la mine.Mai directa din fire,il privesc si eu si ii zambesc.Inalt,atletic,usor grizonat,cu doi ochi in care parca luceau doua luminite,cu un zambet larg,dar parca destinat numai mie,cu o voce dulce si mladioasa si cu un simt al umorului deosebit,se prezenta ,in fata mea,domnul M.
Atunci a fost prima si ultima data de cand ne-am vazut....pana in luna octombrie cand,surpriza,s-a prezentat intr-o seara la mine la serviciu.Adevarul e ca imi cam curgeau ochii de dragul lui,dar nu ii puteam spune nimic.Nu se cadea.A ramas cu mine pana la sfarsitul programului,am povestit vrute si nevrute,am ras ca doi nebuni si,dupa aia,m-a invitat sa bem ceva,la un restaurant din apropiere.Am acceptat dupa putine ezitari.In aceeasi seara m-a sarutat si mi-a spus ca "luceafarul",pentru el "venus",ne va lumina iubirea toata viata noastra.A doua seara insa au inceput destainuirile.Asa am aflat ca,de fapt,el era insurat,avusese un copil care ii murise si ca de atunci sotia lui ramasese bolnava si nu mai poate face alti copii.Pentru ca fusese sincer cu mine,mai vrand,mai nevrand,am ramas impreuna.Odata cu trecerea timpului,tineam mai mult la el,il doream mai mult langa mine,imi doream copii cu el.Zilnic faceam planuri:"Daca va fi fata,se va numi...,daca baiat....\"si altele de felul acesta.Vorbeam,ne iubeam,corespondam din priviri.Era ca si cum ne cunosteam de o viata intreaga,ca si cand nu mai eram doi oameni,ci doar unul singur.
Asta pana intr-o buna zi.Venise pe la mine si,pentru ca el avea o oferta mai buna la telefon,ii cerusem putin telefonul,ca sa vorbesc cu pritena mea.Culmea e,insa,prietena mea nu isi aude telefonul si,ca atare,nu imi raspunde.Vrand sa mai incerc,vad numerele apelate.Ultimul apel era noaptea,la 2.42.Ma sunase sa imi spuna noapte buna,ca ma iubeste si alea alea.Dar penultimul?Era un numar neinregistrat in cartea de vizita a telefonului.Sunase acolo inainte de a ma suna pe mine,la 2.20.Normal ca mi-a sarit mintea ca ceva e putred la mijloc.Pentru ca el se juca la automat,am format numarul respectiv si am sunat cu anonim.Raspunsese o voce de femeie.Nu am spus nimic si am inchis telefonul.Ma simteam ranita,mintita,folosita.I-am inapoiat telefonul si i-am spus ca din acea zi,il voi trata exact ca pe un simplu client.Era nedumerit,socat,speriat.Orice incercare de scuza,de explicatie,de durere,erau acum niste nimicuri.Intelegem,pentru prima oara in viata mea,vorba romanului:"sa nu sapi groapa altuia,pentru ca s-ar putea sa cazi singur in ea".Eram atat de ranita,in ochii lui nu vedeam decat un om josnic,care si-a batut joc de sentimentul de iubire,vorbele lui,care odinioara ma mangaiau,imi pareau acum atat de false si de inutile...
Ne-am despartit.Asa a fost sa fie.Dar sentimentele din inima mea au ramas neschimbate.Il iubesc dar,desi il doresc din tot sufletul in viata mea,nu va fi decat o urma a trecutului.Nu pot decat sa sper ca ii va fi bine,ca intr-o buna zi nu va mai fi nevoit sa minta si sa insele pe toata lumea,ca la un moment dat,va gasi ceea ce cauta...
By letitia
Publica mesaje
Noutati!
English version
Here is our English page. You can also send messeges for public from this section. We will update this section regular.