Povestea mea e clasica,iubesc o persoana pe care nu am dreptul sa o iubesc,dar iubirea ce o simt pt aceea pers ,imi da putere sa merg mai departe,ma inalta dar ma si coboara.Era intr-o zi de martie am intrat pe mirc,atunci l-am cunoscut,nu peste mult timp vb la tel ,m-am indragostit,era ceva neasteptat,era un vis ,o iluzie,si astazi ma intreb ce este.Desi a trecut un an ,relatia a ramas aceeasi,nu ne-am intalnit,locuim fff departe unul de altul,el are familie,eu la fel,santem prinsi in vartejul vietii,as vrea sa cred ca ne vom intalni candva,de cateva ori chiar ne-am facut planuri sa ne intalnim,dar nu a mers,mereu se intampla cate ceva,e absurd,vb zilnic la tel ,pe net,dar pt mine nu e de ajuns,simt ca innebunesc,e o iubire care ma arde,e o nebunie,mai in gluma ,mai in serios l-am intrebat daca ar lasa totul pt mine,mai putin copilul,dar mi-a raspuns evaziv,a cam facut haz,am resurse financiare pt a ne cladi o viata noua pt noi si pt copii nostri ,dar cred ca ai este teama de schimbare,s-au poate i-am cerut prea mult,s-au poate eu pretind prea mult de la viata s-au de la el ,as vrea sa gasesc o cale sa-l fac sa inteleaga cat de mult il iubesc,cat de mult il doresc in viata mea ,oare e prea tarziu pt noi?Nu am sa ma dau batuta ,am sa lupt pt ceea ce vreau ,am trait prea mult pt altii,vreau sa traiesc pt mine acum,vreau sa-l am pt mine,doar pt mine.Stiu ma crede-ti egoista,poate ca sant,dar vreau sa fiu fericita,nu vreau sa regret mai tarziu.Va dau un sfat ,lutati pt iubire,fara iubire nimeni nu e fericit
By maria
Publica mesaje
Noutati!
English version
Here is our English page. You can also send messeges for public from this section. We will update this section regular.