Iubirea-fericire si suferinta

Aveam 19 ani si simteam ca viata mea nu este completa...ca lipseste ceva..aveam 19 ani dar niciodata nu simtisem fiorii dragostei,placerea de a fi cu o persoana trup si suflet...incepuseam sa-mi invidiez pana si prientenele pentru ca ele se indragosteau, puteau sa o faca si eu nu.Acestea erau gandurile si trairile mele adolescentine intr-o insorita zi de vara.In acel loc in aceasi zi urma sa-l cunosc pe Jaime si viata mea nu avea sa mai fie la fel niciodata.Madrid,soare,piscina..ce altceva imi mai puteam dori...iubire...si asta am primit.A fost dragoste la prima vedere.El inalt, frumos, atletic atragea privirile tuturor fetelor...dar m-a ales pe mine...M-am indragostit de el pana la sfarsitul zilei...si cum e normal au urmat zile de fericire simteam ca plutesc,simteam ca are ceva special ceva care ma innebunea si ma facea sa ma pierd din ce in ce mai tare...nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic.Totul avea sa se termine la fel de brusc cum a inceput...fara nici o explicatie ,fara nici o scuza...pur si simplu a plecat,a incetat sa ma mai sune,sa raspunda la apelurile mele...intr-un final dupa o saptamana de lacrimi si chinuri am inceput sa ma resemnez.Poate ca am facut-o si pentru mama care nu stia ce sa faca sa ma consoleze..nu mai plangeam pe strada,nu mai plangeam in vazul celorlalti...doar noaptea..intunericul imi inghitea lacrimile,imi mangaia durerea.Nu l-am uitat..un an de zile m-am gandit la el neincetat, apoi am decis ca e cazul sa incerc si cu altcineva. L-am cunoscut pe Catalin m-am indragostit de el...teoretic...dar viata avea sa-mi mai dea o lectie mai dura decat cealalta.Fericirea ce parea ca nimic nu mi-o poate strica s-a ruinat peste noapte.Dupa un an de relatie m-am gandit sa merg din nou la Madrid in vacanta de vara..Catalin a refuzat sa ma insoteasca din motive personale...si ceea ce credeam ca nu se poate intamplat s-a intamplat.
L-am intalnit din nou pe Jaime acelasi loc,aceasi zi..parea ca soarta se incapataneaza sa mi-l scoata in cale.Refuzam sa-mi recunosc iubirea dezgropata..negam cu incapatanare ca inca il iubesc desi era evident pentru toti cei care ma cunosteau.Eu ziceam ca e imposibil ca il iubesc pe Catalin ca nu-l pot trada.El se purta urat cu mine eu ii ziceam vorbe grele.
Verisorul lui ne-a chemat intr-un club,era sambata noaptea...M-am socat cand a aparut si Jaime ma intrebam ce cauta acolo,dar,in cele din urma,inevitabilul s-a produs...a-m cazut iar in bratele sale ba mai mult am facut dragoste in aceasi noapte...aceasi stare de euforie senzatie de plutire...prima mea noapte de dragoste alaturi de prima si adevarata mea iubire,ce-mi puteam dori mai mult?...Pana in octombrie cand a inceput facultatea refuzam sa ma mai ridic din bratele lui...il iubeam asta era tot ce stiam...dar trebuia sa-l las pentru o perioada pentru ca trebuia sa ma intorc in tara.
Am vorbit ca in iarna sa ne intalnim si,cu lacrimi in ochi am plecat.In tara am infruntat relalitatea si cum s-ar zice am dat pasarea din mana pe cioara de pe gard.L-am lasat pe Catalin pentru Jaime desi nu aveam deloc incredere in cel de-al doilea desi il iubeam.In iarna surpriza...ceea ce trebuia sa fie o vacanta fericita s-a transformat intr-una de cosmar...nu-mi raspundea la telefoane nici la sms-uri...plangeam bineinteles dar ma feream sa ma vada mama care ma prevenise...Pana la urma a aparut in Ajunul Craciunului,cu scuze si explicatii pe care de data asta am refuzat sa le cred...cu toata iubirea am decis sa las in urma totul...sa o iau de la inceput..sa nu-l mai accet in viata mea.Nu stiu daca am facut bine sau rau..nu stiu daca am renuntat fara lupta daca mai puteam sa lupt...nu stiu...stiu doar ca in momentul de fata ma simt impacata...da l-am lasat sa plece...da inca il mai iubesc...dar sunt o luptatoare si viata doar acum incepe pentru mine...cu sau fara iubire

Anonim