traiesti,iubesti,suferi

Poate incepe banal aceasta poveste, dar cu siguranta este una "cu de toate".Totul a inceput in dec 2007,intr-o zi friguroasa de altfel,cand eu ma plictiseam stand pe messenger.Brusc ma trezesc in lista cu un id necunoscut.Am incercat sa intru in vorba cu acea persoana,desigur banuind ca este un baiat.In sfarsit dupa atata tacere am reusit sa il fac sa imi spuna de unde este si la ce scoala invata. Am ramas surprinsa afland ca este colegul bunelor mele prietene,care invatau chiar in scoala cu mine in clasa vecina.Doar un perete ne despartea pentru a nu ne vedea niciodata.Am inceput sa vorbesc din ce in ce mai mult cu el,sa ne povestim intamplari si sa glumim impreuna.Pot zice ca am devnit foarte apropiati unul de celalat.Inca necunoscandu-ne foarte bine,eram in continuare curiosi unul in privinta celuilalt.Dupa mult timp in care vorbeam aproape zilnic,fie la telefon,fie pe messenger am constat ca el are un rol foarte specila asupra mea. Pana atunci crazand ca e un baiat ca toti ceilalti,iar majoritatea sunt perversi. O clipa ne-am privit in ochi si am simtit cum mii de fiori trec prin mine si roiuri de fluturi sunt in mine. Intamplarea a facut sa ne intalnim la o sala de teatru.El era in fata mea nestiind ca eu il privesc minut de minut.Era langa o fata iar pentru un moment m-am speriat groaznic.Insa el nici macar nu o cunostea,dar vreau sa subliniez deja gelozia mea inainte de am fi impreuna.Am reusit sa stau langa el,sa vorbim dar cu foarte multa rusine unul fata de celalat.Drumul spre casa l-am parcurs impreuna vorbind deschis despre diverse lucruri. Ma imteam minunat. Nu dupa mult timp el,baiatul cu ochi albastrii fermecatori,mi-a cerut prietenie.Simteam ca zbor nu alta! Iubirea noastra a trecut prin multe:necazuri,fericiri,rautati,vorbe urate,barfe timp de 6 luni.Il iubeam din tot sufletul.El reusise sa-mi zbuciume sufletul,sa-mi zabaceasca mintile,sa-l iubesc cu adevarat asa cum nu am iubit pe nimeni.Intr-adevar era un baiat cu totul si cu totul special dupa care toate fetele tanjeau la coltul stradutelor.Ma simteam norocoasa.Numai cuvinte frumoase,numai clipe fascinante petrecute impreuna.M-a facut sa uit de tot si toate,sa ma bag in lumea lui,sa-i intru in adancul sufletului.Zile ploioase petrecute in locuri putii si reci care devenise brusc primitoare,in care ne adaposteam de fiecare data cand ploua.Eram doar noi doi in acel loc.Se auzea doar zgomotul picaturilor de ploaie,apoi imbratisari si mangaieli.Totul bine si frumos pana cand realizez ca acel baiat de care m-am indragostit se schimba.Devenea mai rece,dur si nepasator.Pot spune ca era mai distant si ocolea zilele in care preferam sa stea cu mine pentru meciuri stupide de fotbal pe strada cu baietii.Era deranjant si simteam ca ceva nu mai este lafel.Iubirea se stingea in ochii mei si ma simteam in plus in viata lui.Poate eram si eu incapatanata,dar il iubeam enorm.El imi spunea ca ma iubeste si ca tine la mine f mult.Era prea tarziu sami ceara sa-l uit.Deja imi intrase in suflet si in adancul inimii.De ziua mea,lafel de monoton.Doar un mesaj cu "LA MULTI ANI!"si nimic mai mult.Insa eu toleram,incercam sa m apropii de el fara sa-l sperii.Am reusit sa-l captez din nou asupra mea,dar nu pentru mult timp.Imi spunea mereu de o tabara in care se va duce in vacanta de vara.Nu peste mult timp a sosit si tabara.A durat o saptamana sau chiar mai mult timp in care nu am vorbit deloc.Isi tinea telefonul inchis sau imi respingea apelul.Mam enervat si am incetat al cauta,insa eram ingrijorata.Oare o fi patind ceva? Tot felu de vise urate imi distrugeau noptile.Apeluri in mizul noptii din partea unor dusmani ce erau si ei in tabara alaturi de iubitul meu.Intr-o zi il vad pe unul dintre baietii care a fost in tabara pe starada.Deci tabara sfarsise si inca nici un semn de viata.Am vorbit cu acea persoana si mia spus ca in tabara dusmanii mei au avut grija sa ii bage prostii in cap prietenului meu in asa fel incat sa-l faca in stare sa spuna ca-si ia adio de la mine si ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine.A fost dureros.Am plans intreaga zi si nu ma puteam dezlipi de servetelele nazale.Ma durea sufletul si inca ma doare dupa atat timp.Dupa toata aceasta intamplare auzita de la prietenul meu am avut lungi convesastii cu iubitul meu. Dureros dar am suportat.Am vazut ca nu ii pasa deloc de mine,ca ii provoc greata si ca nu ma mai suporta,dar asta am realizat tarziu. Plangeam zile intregi ,nopti si nu mancam sau ieseam afara din casa.Intamplarea a fost ca prietenea mea buna Iulia,sa reuseasca sa ne impace din nou.Suferea si el ,dar totusi nu atat de mult ca mine.Dar nu a durat mult si ne-am desparit.Nimic nu mai mergea bine,toti aratau cu degetul pe strada si nici nu comunicam.Adio telefoane,adio vorbit pe messenger,adio vorbit fata in fata.Doamne cat am suferit! Belelele curgeau garla si a fost atat de greu sa imi spuna ca numai tine la mine.Imi creea suspans,nu-mi raspundea la intrebari arzatoare,cand il intrebam daca mai tine la mine de asemenea nu raspundea.Pana in ziua in care mia spus verde in ochi tot ceea ce simte.Mia frant inima si sincer era sa lesin in fata calculatorului.Atata de mult mau lovit acele vorbe.Cred ca am facut destule incat sa regrete.Mam combinat cu cel mai bun prieten al lui,dar parea sa nu ii pesei defapt am realizat ca se oftica putin,dar nu am putu sta cu acel baiat mai mult de 2 zile.El ma schimbat enorm,adica aceasta intamplare ma schimbat enorm.Numai sunt ceea ce am fost si ceea ce gandeam ca sunt.
Am incercat sa-l uit dar nu am reusit.De fiecare data imi aduc aminte de el si imi dau lacrimile.Pana si profesorii vorbeau de el ca fiind cel mai destept copil al scolii,un excelent poet si scriitor.Ma lua cu transpiratii si tremuram toata cand auzeam numele lui.Dar degeaba,el tot nepesator ma privea ca si cum nu m-ar fi cunoscut niciodata.Ce a fost mai dureros ca insusi prietena mea cea mai buna care ma ajutat de mii de ori sa imi rezolv problemele in relatia cu EL,sa indragostit de acest baiat.Imi era ata de greu sa o aud ca-mi zice ca-l iubeste si nu stie cum sa-l scoata din inima.Priveam cu atata oftica si durere.De ce ea? oof.
Si au fost momente in care cei din jur au incercat sa ma impace cu el,dar a fost inzadar.Zice doar ca ii pare rau pentru mine ca inca il iubesc.Acum doar ma simt ca o ratata pe langa el si las privirea in pamant cand e prin preajma.Incerc sa-l dau uitarii dar amintirile ma tulbura si imi aduc suferinta.Unde m-as duce tot de el aud si tot de el nimeresc.Momentan sunt intr-o relatie de 5 luni,dar nu l-am putu uita inca pe fostul EX. Dumnezeu ne iubeste,dar noi nu.Atunci Dumnezeu a suferit si inca mai sufera,iar din razbunare a trimis pe pamant iubirea sa vedem i noi cum e sa iubesti si sa suferi din iubire.Chiar daca as vrea sa iubesc,nu pot.Sufletul inca nu ma lasa.Imi pare rau pentru baiatul cu care sunt,dar poate intr-o zi legamantul iubirii se va rupe si as putea din nou sa iubesc si pe alcineva.

By yooa:X:X