OneLove

Totul a inceput in primul an de facultate.Mi-am facut un grup nou de prieteni, printre care si el..un tip nu foarte atragator,dar foarte carismatic.Mi-a placut din prima compania lui, bineinteles in calitate de amic.Mereu ieseam la sucuri si vorbeam de problemele noastre,de prietenul meu, de prietena lui..Cu trecerea timpului,mi-am dat seama ca sentimentele mele erau mult mai puternice,si ca ceea ce simteam eu pentru el,era mai mult decat o simpla prietenie,si am inceput sa-l evit de frica unui refuz.Intr-o seara de iarna,intamplator ne-am vazut,el era abatut..m-a rugat sa il insotesc la un magazin din apropiere,si nu am putut refuza..Pe drum mi-a spus ca ar vrea sa devin mai mult decat prietena lui..ar vrea sa fim iubiti..Doamne!Cat de fericita am fost in clipele acelea,nu puteam sa cred ca amandoi aveam aceleasi sentimente..nu puteam sa cred ca nu trebuia sa-l mai evit...Bineinteles am acceptat..Si totul a frumos la inceput,a venit si ziua lui pe care si-a serbat-o alaturi de prietenii nostri si de colegii lui.In aceea seara,fosta lui prietena(care era si colega de facultate) a venit...Mi-am zis "daca este sa fie cu mine, va fi; daca va vrea sa fie cu ea,asta e;nu-l pot obliga". Si spre dimineata eu cu o parte din grup am plecat acasa, el ramanand cu restul prietenilor,inclusiv ea.Au trecut vreo 2 zile dupa care el a venit sa-mi spuna ca nu mai poate fi nimic intre noi,ca totul s-a terminat..L-am aprobat,incercand sa maschez durerea care ma coplesea printr-un zambet fals.A doua zi l-am vazut cu ea,cum o saruta,asa cum o facea cu mine..Au urmat seri in care el s-a afisat cu ea in fata mea..se alintau,se sautau..se atingeau, iar eu...simteam ca ma sufoc,simteam ca nu mai am putere..ma durea atat de tare ce imi facea el mie..dar am iertat..Peste scurt timp s-au despartit, si el s-a intors la mine..eu indragostita,l-am acceptat iar in viata mea..sperand ca "de data asta va fi bine".El era cu mine, dormea cu mine..dar in presupusele lui iesiri cu baietii,se intalnea cu ea(lucru pe care eu nu il aflasem).
Cand se mai imbata,venea si plangea si imi spunea "nu te merit, esti prea buna cu mine"..banuiam ca sufera dupa ea..dar tot nu am putut renunta..Cred ca astea au fost cele mai mari greseali ale mele..iertarea..prostia..speranta ca va fi mai bine..Dupa un timp, toti din jurul meu vorbeau despre relatia lui cu ea,pana si prietenii mei stiau..numai eu nu stiam nimic..pana cand cineva chiar mi-a spus.L-am chemat in oras la un suc si am vorbit,mi-a recunoscut tot..m-a uimit cu cata detasare povestea.Ma uitam pe chipul lui si nu puteam crede ca el ma raneste pentru a doua oara.Imi veneau in cap numai intrebari.."cand? cum? de ce?"..ma gandeam unde am gresit..pentru ca in tot timpul asta eu m-am considerat vinovata de greselile lui.Nu-mi venea sa cred ca nici macar nu-mi cerea o a doua sansa..nu mai vroia nimic.In momentul ala mi-am promis ca nu voi mai gresi niciodata, si nu ma voi mai lasa pacalita de el..Dar cu prima ocazie in care ne-am vazut,am cedat..desi sufletul meu nu era vindecat si avem rani mult prea adanci.Din momentul acela a incepu cosmarul pentru mine..continuam o relatie cu un om in care nu mai aveam un gram de incredere,devenisem suspicioasa,geloasa,posesiva..ne certam foarte des..el imi reprosa mai des ca ma ingrasasem,simteam ca nu ma mai aprecia deloc..si nu intelegeam de ce...?! Am hotarat sa luam o pauza,desi vara era aproape si aveam bilet cumparat impreuna.La mare am facut schimb cu niste prieteni de camere, ca sa nu fie nici o problema.Slabisem mult, ma schimbasem, ma imbracam mai extravagant..si el si-a schimbat total comportamentul fata de mine,era mai afectuos, mai atent, mereu langa mine..imi promitea schimbari,imi desena prin vorbe o lume de poveste doar a noastra..Mi-a propus sa ne mutam impreuna,iar eu am acceptat.Ne-am gasit un apartament, l-am aranjat pe gustul nostru..nu-mi venea sa cred ca avem un loc al nostru..ca avem o casa!!Primele luni..a fost extraordinar, ne intelegeam minunat..ne respectam,faceam dragoste mai des..ma alinta..ma scotea in oras..era perfect!Cu timpul lucrurile au inceput sa scartaie,ajunsesem sa ne sufocam,el incerca sa petreaca cat mai mult timp cu pritenii lui,cand eu stateam in casa si il asteptam..ne certam foarte des pe lucruri marunte si bineinteles pe filmuletele pe care mi le faceam eu in cap, de cand ma inselase..reprosuri..cuvinte urate..ajunsesem sa nu ne mai suportam..Desi..noaptea cand el dormea, eu statea si il priveam..si ma gandeam..doamne cat de mult pot sa il iubesc eu pe omul asta..ma intrebam "de ce nu pot sa renunt asa usor la el..de ce nu pot sa o iau de la capat?" Era o parte din mine..era indispensabil precum aerul pe care il respiram..Eu in aceeasi perioada, am facut un gest foarte urat fata de o prietena buna,un gest prin care mi-am pierdut toti prietenii pe care ii aveam..si probabil asta a fost momentul si motivul lui. Eram cu moralul la pamant, plangeam non stop..ma gandeam la moarte..eram singura..eu aia care eram mereu inconjurata de prieteni,ajunsesem singura fara nimeni.Ma simteam rusinata de gestul meu..aveam impresia ca toata lumea de pe strada ma priveste cu ochi acuzatori.Iar el..el era tot mai departe de mine si de suferinta mea..el care era tot ce mi-am dorit vreodata de la viata,era exact omul ce ma condamna.Nu am gasit un strop de alinare,un strop de intelegere..un strop de mila..nimic!!!Auzind de momentele prin care trec, mama mea a venit cu trenul la mine,iar el a intampinat-o si i-a povestit ca ar vrea sa ne despartim,si ca ar vrea ca ea sa mi-o spuna, ca el nu are curaj.Am aflat si am vrut sa vb cu el..sa imi spuna el ca nu ma mai iubeste..sa se uite in ochii mei..si..a venit..plangea..nu intelegeam nimic..eram mai confuza decat inainte..mi-a zis atat "Nu se mai poate..nu-ti face sperante ca ne vom impaca..nu va mai fi ca pana acum"...Dar plangea...?! De ce plangea daca nu ma mai iubea?!Am sarit in bratele lui si il imploram sa nu plece..plangeam..vroiam sa fac orice,numai sa nu ma lase..si acum simt o durere in inima cand imi aduc aminte cum tipam.."de ce ma lasi acum, cand am atata nevoie de tine!tu esti viata mea..fara tine nu pot!!!"Si a plecat..am ramas singura..intre patru peretii atat de apasatori..cu o liniste dureroasa..ma simteam lovita..tradata..abandonata ca un pui ce este abandonat de mama lui..nu vroiam altceva decat sa mor!Atat am avut in cap atunci "daca mor,scap,nu ma mai doare..trece..uit!". Si nu am stat pe ganduri cand am luat un pahar, l-am spart si am inceput sa ma tai la maini..A intrat mama pe usa,si stiu ca am vazut doar disperarea de pe fata ei,apoi am adormit.. M-am trezit in cada,cu dusul rece pe mine,mama plangea atat de tare..A venit una din prietenele mele..pe care o dezamagisem mult,si incerca sa ma imbarbateze..stiu ca nu vroiam decat sa nu ma mai doara sufletul..atat imi doream,sa uit de el,de noi,de tot ce a fost!Cand mi-am aruncat privirea intr-un colt de camera era el..am crezut ca visez..venise..era acolo!!Plangea si imi promitea ca va fi langa mine, ca ma va sprijini,si ca ma va ajuta sa trec peste tot ce ma doare.S-a tinut de promisiune si a ramas in apartament,pana la sfarsitul anului universitar..mai era o luna..si in sufletul meu imi doream sa treaca cat mai greu tot timpul asta.El se purta normal cu mine,ca si cand nu ne despartisem,imi spunea "iubi",ma tinea in brate, ma alinta,ieseam in oras..totul era ca inainte, numai ca nu mai aveam relatii intime si nu ne mai sarutam..Luna a trecut repede..si a venit ziua.. trebuia sa plec..mi-am facut bagajele,si programasem sa iesim in oras impreuna.El era genul de baiat,care avea mereu nevoie de cineva langa el,sa se sfatuiasca,sa il ajute cu imbracamintea,sa aiba grjia de el.In seara aceea si-a pus o camasa,a carei maneci se ridicau,si m-a rugat pe mine sa il ajut..in mintea mea,aveam multe intrebari "cine il va ajuta de acum? cine va avea grija de el?". Apoi a trecut la aranjatul parului..il priveam..si urmaream fiecare gest in reluare..imi doream sa cuprind cat mai multe din imaginea lui..din el..din miscari..ma durea atat de tare ce se intampla..Eu pe el l-am iubit timp de 3 ani!Eu nu stiam sa iubesc pe altcineva!Eu nu am invatat decat sa fiu cu el..vroiam sa ma imbarbatez si totusi priveam in viitor,si totul era negru pentru mine!Am mers in oras,am dansat..ultima oara...Am venit acasa si am facut dragoste pentru ultima oara!Am plans pe ascuns tot timpul si am simtit ca va fi ultima oara cand ma voi darui cu adevarat trup si suflet cuiva.El a adormit,iar eu am stat pentru ultima oara sa-l privesc cum doarme,sa plang,sa-l strang in brate,sa-l iubesc..Dimineata a venit repede,tatal meu a venit mi-a luat bagajele..si mi-am luat ramas bun exact cum imi luam cand plecam in oras..sau la facultate..nu am varsat o lacrima..l-am strans in brate si i-am zis doar sa aiba grija de el.Am plecat..De atunci au trecut 7luni si 12 zile..si nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu ma gandesc la el..la ce ar fi putut fi..
Nu am vorbit cu el,nu l-am mai vazut,nu am mai fost in orasul acela,nu am mai vorbit cu nici un prieten vechi..am rupt orice legatura..vroiam sa uit.M-am refugiat in bratele unui baiat care a fost o mana ce m-a mangaiat si imi alina durerea..ma iubeste..dar nu va putea inlocui golul din sufletul meu..si ma gandesc..cred ca nimeni nu va inlocui vreodata golul pe care mi l-a lasat "el".Am suferit mult in tacere,nimeni nu a vazut..pentru ca am ajuns omul care ascunde sentimentele de frica unei deceptii.Mai am momente in care as vrea sa-l vad,sa-l sarut..sa-i spun ca il iubesc la fel de mult..ca il iubesc pentru inca o mie de vieti de acum inainte,dar stiu ca nu trebuie!Pastrez o poza cu el, pe care o aveam inramata pe o noptiera in dormitorul nostru,cu care mai vorbesc din cand in cand..ii mai spun cat de dor imi e de el..si cat de mult as da,doar sa petrec un minut in bratele lui.Ce m-a impins sa va scriu?Faptul ca in seara asta,am vorbit cu el..intamplator pe adresa veche de mess,a intrat si a vorbit cu mine..dupa atata timp..bineinteles am parut detasata,vindecata..:)dar in sufletul meu e negru,e gol,e frig..pentru ca o data in viata iubesti cu adevarat,iar eu mi-am epuizat viata asta..si daca ar fi sa o iau de la capat,tot pe el l-as alege..chiar daca ar fi sa trec iar prin tot ce a fost urat..as trece prin focurile iadului pentru el..Nu am crezut ca pot spune vreodata asta,dar mi-as fi dat viata mea pentru el..Am fost iubita,mama,sora,prietena..am fost tot ce a vrut sa fiu..m-as fi imbracat intr-o mie de personaje..as fi jucat o mie de roluri numai pentru el si dragostea lui!Chiar daca e o mare durere si dezamagire, asta este dragostea mea cea mare,unica..si nu am sa-l uit niciodata..Cand am plecat i-am lasat un bilet: "Cand iubesti cu adevarat pe cineva dar nu poti fi impreuna cu persoana respectiva,ii dai drumu sa plece,chiar daca toata viata inima ta va ramane la ea. Te iubesc si am sa te iubesc mereu!"

By Z.M.