In calatoria vietii orice se poate intampla....

Vara anului 2008...Perioada concediilor...Prima mea iesire in afara, intr-un circuit cu autocarul in Italia cu grup de 25pers.Urmau 12 zile de vis, in care m-am simtit foarte bine, am cunoscut oameni de treaba, am vazut locuri si lucruri foarte frumoase si...avea sa se intample ceva deosebit. Intr-una din seri, spre finalul excursiei, stand la taifas cu colega de camera si cu cei 2 soferi, colegii mei de serviciu, pt ca lucrez in turism, am simtit ceva aparte fata de unul dintre ei.Nu pot sa spun ca era prima data cand simteam acest sentiment fata de el, deoarece eram apropiati si la serviciu, ne intelegeam foarte bine, el fiind un barbat foarte atent si stilat. Dar nu m-as fi gandit niciodata la ceva mai mult de atat.In fine, nu stiu daca intamplarea sau soarta a facut sa ramanem singuri pe terasa hotelului in care eram cazati, un hotel superb dintr-o statiune italiana-Sorento, care ne oferea o panorama splendida: muntele in dreapta, marea in stanga, iar deasupra cerul instelat.A fost o discutie despre noi, care s-a intins pana spre dimineata.A doua zi plecam de aici catre o alta destinatie a circuitului nostru, insa pe drum aveam in cap tot felul de intrebari la care nu puteam sa raspund:de ce am mers atat de departe?,oare pt el a fost doar o aventura de vacanta?,dar e cu 17 ani mai mare decat mine, oare conteaza?etc. Am avut insa placerea sa vad ca si in zilele urmatoare lucrurile au decurs la fel de bine, era atent ca de obicei, ieseam seara la terase impreuna cu cei din grup, a fost un concediu reusit.M-am atasat foarte tare de el, cu toate ca au fost doar cateva zile, simteam fata de el ceva deosebit, ce nu simti fata de un simplu coleg de serviciu:ma indragostisem.
Intorsi acasa,mi-a demonstrat ca nu vrea ca totul sa ramana la stadiul unei aventuri de vacanta, asa ca au urmat si alte intalniri, telefoane, mesaje,mici atentii si multe momente placute petrecute impreuna. Ne intelegem foarte bine,ne vedem in continuare(de aproape 6 luni),au fost si alte iesiri impreuna, atat in tara, cat si in afara.El e "tati" si eu "puiul".
Singurul semn de intrebare pe care il am este daca varsta va avea ceva de spus in toata aceasta poveste.Pentru mine sincer nu este nici un impediment, il iubesc,la fel si el si simt asta, nu pot sta fara el, cu toate ca ne vedem zilnic, dar totusi ma intreb daca se va termina?Cred ca nu as putea accepta situatia asta, mai ales ca am invatat foarte multe lucruri de la el, am invatat sa am incredere in el. Orice ar fi insa mi-a promis ca imi va fi alaturi si totul va fi bine.Asa ca voi continua sa am incredere in el si sa lupt pt iubirea lui.
Nu voi uita niciodata prima mea calatorie in afara tarii.De aceea spuneam in titlul povestii:"In calatoria vietii orice se poate intampla...mie mi s-a intamplat in calatoria din Italia".

By i