Prejudecatile ucid suflete...

...se intampla acum cativa ani intr-un mic orasel de munte.El un profesor de 27 de ani,ea o eleva de 17 ani,el dirigintele perfect,ea eleva extraordinara,iar eu un martor fidel si tacut.Asa a inceput totul...Amandoi erau plini de imaginatie pentru ca se pregateau sa cucereasca lumea,insa nu impreuna ci pe rand.Credinta in Dumnezeu era una mai puternica decat cealalta,caci fiecare credea in religia lui.Pentru ea ortodoxismul era cel mai important lucru din viata si nu avea frica de nimic decat de Dumnezeu,iar el isi aprecia religia baptista mai mult decat orice.S-au cunoscut la scurt timp dupa inceperea clasei a 9-a,cand el a venit in clasa noastra si s-a prezentat ca fiind dirigintele nostru.S-a lasat asteptat inainte sa apara,lucru care elevei extraordinare ii displacea total,fiind cea mai razvratita dintre toti ca o sa avem un diriginte barbat,prea tanar si fara experienta,de alta religie si pe langa toate astea si absent in prima zi de scoala.Cand privirile celor doi s-au intersectat cred ca in acel moment a disparut totul din mintea lor,toate lucrurile care pana atunci le ghidasera viata,toate principiile care le aveau de urmarit.Erau atat de frumosi amandoi si fiecare si pe rand iar impreuna straluceau ca lumina zilelor senine.Au urmat astfel luni intregi de priviri aruncate in vant si duse spre nicaieri,emotii prea puternice care cu greu erau depasite si toate astea au dus la o iubire nebuna...la cea mai patimasa iubire de la crearea omului incoace.O iubire ascunsa de care putini oameni au stiut insa multi si-au dat seama de ea,fiind imposibil de ascuns caci profunzimea sentimentelor le-a invadat toata fiinta.Era iarna si fulgii mari de nea care zburau veseli in oraselul mic de munte,prevesteau urmarea unor atingeri pacatoase si lacome in noaptea ce avea sa urmeze.Atunci i-a fost furata inocenta elevei extraordinare,dar nu cu pacat ci cu daruire multa din partea amandurora.Acolo in casa dragostei,in casa care parca ii astepta numai pe ei,s-a consumat cea mai patimasa dragoste din cate au existat.Momente de fericire sublima au fost descoperite si toata lumea era a lor,dar nimeni nu stia ca o sa se termine atat de repede.Acum ma intreb daca orice lucru frumos din viata asta trebuie sa se sfarseasca atunci de ce mai incepe?De ce Dumnezeu ofera oamenilor atata dragoste,doar pentru a le-o fura mai apoi,de ce iubirea trebuie sa fie un adevarat blestem?Cei doi au procreat o dragoste atat de mare care apoi a fost furata si aruncata in vid...Prejudecatile erau in numar prea mare si prea bine inchegate in suflet si in minte si singura lor scapare era sa plece,sa fuga amandoi de o lume care nu le aducea nimic bun,sa fuga atat de departe incat sa le fie uitat si numele.El s-a luptat cu principiile ei,a vrut sa lupte pentru iubirea lor,pentru nebunia lui de la 27 de ani,insa ea ar fi renuntat si ea la tot pentru el,dar iubirea de Dumnezeu era mai puternica si i-a indreptat pasii pe un alt drum.Un drum plin de obstacole ce avea sa-i ofere multa durere si nopti nedormite si suferinta eterna... El a fugit departe de ea,de oraselul mic de munte,de familie de tara de tot ce avea,a trecut un ocean si nici asta nu le-a distrus sentimentele atat de puternice ce le erodau sufletul.Ea a ramas cu lacrimi negre in privire,lacrimi de durere pentru cel care a fost profesorul mult iubit.I-a mai ramas doar o carte,daruita de el cand aceasta se dovedea din nou a fi eleva extraordinara,o carte pe care scria parca cu litere de sange pe prima pagina:”Love is life and if you miss love you miss life...”Asta era mesajul lui catre ea,cea care a fost marea lui iubire.Au trecut zile,s-au scurs ani si nimic nu se schimba in viata lor...El s-a intors,a ales un suflet care-i va fi alaturi de acum toata viata,un suflet care a fost ales asa la intamplare in timp ce alerga printre ganduri in speranta de a o uita pe ea...’’eleva extraordinara’’.Si ea si-a ales alt suflet care sa-i fie si ei alaturi in lupta grea cu viata ce o sa urmeze si la anul o sa faca juramantul etern.Dar oare o sa fie asa cum e scris,o sa-l iubeasca pe el pana cand moartea ii va despartii.Eu,martorul fidel si tacut,nu cred asa ceva...iubirea ce a fost nu se va stinge in veci iar juramantul pe care-l va depune va fi unul mincinos.Acum el...un profesor de 32 de ani...ea o fosta eleva de 22 de ani,atat de departe unul de celalat si totusi atat de aproape…Au plecat pe cai diferite,pe drumuri care poate niciodata nu se vor mai intalni.Prejudecatile le-au omorat sufletele.E greu de crezut,insa si eu am suferit o data cu ei,mi-a fost imposibil sa vad modul in care se poate sterge o dragoste atat de imensa,cata durere poate purta in suflet un singur om fragil si totusi atat de puternic.Am fost martor la o iubire imposibila,la o iubire care putea fi salvata prin puterea ce le-o oferea,o iubire pe care am privit-o neputincioasa cum se darama ca o cetate cucerita fara sa pot face ceva…am plans si eu o data cu naruirea ei...de asta am plans,pentru ca am crezut neincetat ca se mai poate face ceva pentru ea,ca nu e totul pierdut cum credeau altii...Orasul durerii ramane pustiu si trist,a cazut iarna peste el din nou si a inghetat tot,a solidificat suflete…Poate ve-ti invata si voi cate ceva din aceasta poveste reala fara sa-i judecati,caci nimeni nu poate judeca,fiecare cunoaste doar o dimensiune a propriei sale suferinte.Sa nu va lasati inecati de principii si prejudecati ca iubirea voastra poate depasi toate limitele,poate lupta impotriva oricui si va iesi invingatoare tot timpul.Stiu ca in fiecare zi de acum incolo cei doi actori la care eu am fost spectator mereu la piesa lor de teatru vor plange pana la moarte ‘’un plans dureros’’.In viata asta au risipit ani,iar in curand vor cersi clipe,iar eu martorul fidel si tacut ma voi ruga la Dumnezeu sa faca cumva ca iubirea lor sa renasca macar intr-o alta viata...

De la o vesnica prietena Anca pentru’’Fata favorizata de soarta’’

By martorul tacut