E dureros sa lupti contra vantului..

In ciuda tuturor...

Totul a inceput in vara acestui an.
Eu eram prietena unui baiat pe nume Dani, dar in aceea seara luasem hotararea sa ne despartim,dupa 3 zile de stat impreuna. El ma iubea si ma iubeste enorm, am incrcat sa fiu cu el,dar si-a dat seama ca iubire cu forta nu exista.
Dupa ce i-am comunicat decizia, ii suna telefonul.
El surprins se uita la mobil,nestiind daca sa raspunda sau nu.
Pana la urma raspunde:
"Salut,bine ma, uite sunt cu Ioana
[..]
Bine hai vino in parcul d la Expo
Te astept"
Era un prieten care neavand ce face l-a sunat si a venit si el cu noi.
Am mers sa-l asteptam la intrarea in parc, iar el a venit cu masina. Ne-a spus sa ne urcam in masina k sa mergem sa parcam dar bineinteles k eu nu am acceptat,asa k a lasat-o p avarii si a luat amenda dn cauza mea:P
Eu trebuia sa plec,asa k m-au condus pna acasa.
Din acea zii,el a tot incercat sa ia legatura cu mine dar nimeni nu il ajuta,k toti erau gelosi.
Pana la urma a aparut in discoteca unde eram eu si eu trebuia sa plec acasa...l-am lasat iar pe drum,am pierdut autobuzul,insa destinul a facut k tocmai atunci el sa treaca prin fata si sa ma duk acasa cu masina.
A doua seara i-am dat numarul d tel,drept multumire.
Am iesit la un suc,am iesit sa ne plimbam..toate buna si frumoase dar dupa doua zile,ai mei mi-au spus k nu vor sa incep o relatie akm,fiindca intru in clasa a 12a, si le e frica.
Eu le-am spus k nu are legatura,dar nu m-au inteles,si mi-au interzis.
La doua saptamani dupa toata problema,i-am dat un beep,el m-a sunat si i-am spus "Sunt in fata barului Sidney,daca vrei sa ma vezi pentru 30 de secunde,vino akm" bineinteles k a lasat tot ce avea d facut si a venit.
A doua zi la fel a venit...dar d data asta a venit d la 50km departare numai ca sa ma vada.
Asa am inceput sa ma vad din ce in ce mai des cu el,pe ascuns.
Dupa 1 luna,m-am culcat cu el. Poate pare devreme,insa eu sunt convinsa k merita si a meritat:)
Dupa acest mare pas,am incercat sa-i spun mamei mele k il iubesc in continuare.
A fost o greseala stupida,fiindca mi-a interzis categoric orice relatie cu el pana nu dau bacul.
Bineinteles k mi-a fost indiferent.
In primele zile i-am spus sa ne despartim il minteam k nu-l mai iubesc,dar el stiind ce simt,nu ma lasa. Statea la poarta scolii pana ieseam eu d la ore,doar k sa ma vada la departare.
Noi stam in Zaragoza(Spania) si orasul este destul de mare,asa k stam cam la 10km unul de altul,iar el vine noapte la 12 la balcon numai pt a-mi spune un "Te iubesc"
Astazi se implinesc 3 luni e cand am inceput lupta pentru aceasta iubire.
Toata lumea este impotriva noastra:
Tin sa subliniez faptul ca el este un baiat frumos,de bani gata, foarte cautat.. de 21 de ani; iar eu o pustoaica de 17 ani,care crede a-i fi sucit mintile.
Mai este putin,stiu.
Insa in fiecare zii este mai mare nevoia sa il vad..
Sper sa-mi dati parerea voastre,si orice sfat este binevenit:)

Ioana si Cosmin