Povesti ce merita amintite

Nu exista dar sau de ce in dragoste, nu exista cand si unde... e doar menit sa fie! Ea poate triumfa -sau nu- el se poate obisnuii -sau nu- este exact asa cum e scris sa fie citit.
Demult de tot ,El, a scris cu litere vrajite o poveste, de care abia abea Isi poate aminti...nici ingerii ce au tinut lumanarile nu isi mai amintesc , un lucru -eu- il cunosc, si acela ca povestea a fost menita uneia dintre noi cu sange pur, cu sange albastru... Povestea despre cum va avea sa fie.Mie mi-a fost data si initial am avut intiparita in minte o idee complet eronata, cum ca povestea era despre mine...am gresit, am cautat sa indrept lucrurile dar am gresit din nou... Cu mintea-mi coplesita de idei care mai decare mai viclene , stiindu-mi clar care imi era misiunea de-a gasi pe ceea careia ii era destinata povestea, dau sa las totul de isbeliste... sa ma ingrop de pacatul omenesc, sa rup ale Lui porunci, sa ma despart de Ea, ce mama mie imi era, dar ptr altii Maiastra de pe cer ce domneste noaptea, sa nu mai caut , forme diferite , ale voastre pamantene sa iau... Obosita fusaei, pripit am gandit dar cele ce urmeaza, care de altfel au fost scrise mai inaite de El ,vor da inteles vorbelor mele...
Mamei am cerut ”dami vaoia ta sa cobor in ale lor meleaguri, in a lor lume ce tu veghezi sa pot indeplinii a Lui porunci”, am fost trimisa Lor... umarul , ale carui haine, batista a fost , in chinul de jos , care de sus de langa Mama era doar neinteles de enigmat.
Si am purces intr-o viata ca a voastra fara a spune cuiva de adevarata mea menire, cu a Lui porunci cu tot, de am ajuns sa fiu ce voi numiti copil, si am crescut dupa ce din pacate am fost nascuta si am crescut...
Printre ale voastre chinuri, infatisarea data de ale Lui porunci, ma facut sa simt ce voi numiti durere, si am vazut ca enigma , ce de la inceputuri toti o numesc tristete, nu mai era asa enigma , si am mai vazut cum tot voi faceti totul sa devina neinteles, mai exact complicat cand prin a Lui porunca ,ce eu o port, clar va fost scris „Luati totul asa cum e!”, pentru ce a mai trebuit ca voi sa nu ascultati , voi cei fara minte dreapta, sa cititi ce a fost scris pe deadindoaselea, pentu ce, pentru ce?
Si-am continuat intr-ale voastre valuri transparente, si mai gasit, ca pe langa ea, tristetea, a mai fost ceva fericirea-greu gasitam intels – ca defapt ea depindea de ce urma sa intalnesc, si anume bucurie si voie buna. Dupa cate-am intalnit crezutam ca sunt gata sa indeplinesc a Lui porunci, dar spre uimirea mea am mai gasit ceva , disperare, frica sau nepasare-care defapt era in stransa legatura cu nesimtirea-,acum era momentul pentru a indeplinii una din a le LUI porunci si Imi zise: ”ai gasit si ai aflat ce a trebuit acum iti voi cobora atatea stele cate enigme ai dezlegat”si se cobarara peste a mea faptura sapte chipuri albe , fiecare lund o infatisare dupa cum si ce am simtit-eu. Una mai ramase ce no recunoscui ,era cam cate putin din fiecare si am zis „asta o fi enigma” si a tunci „poc” se trosnii in al meu cap ca n-am terminat misiunea. Cat am clipit cele sase fapturi in toata lumea aveau sa se fi raspandit, vinovata eu sa fi fost, nu mai m-am intrebat, dat fiind faptul ca trebuia sa inteleg si ultima enigma: „IUBIREA”
Spre uimerea mea, El povestea ce-a scriso, eu citam-o, traitam-o, la loc de veghe pusa-O avea sa se adevereasca...
Era de rang mare, cu sange pur albastru si-am luat fapturile –ce intr-un tarziu si-au trimis duhul la mine,ptr cei ce intreaba el era un inlocuitor cat un fluturas de mic- si am vegheat copila ce crezutam io, si crezutam bine ca o sa ma ajute sa dezleg enigma.
De-o statura mica, cu la fel de mici si anii,cu un par la fel de mic precum toate cele din-nainte dar cu nishte ochii precum oceanul si nimic mai mic, o privire ce te-njunghia panan’ suflet, iar gura aurita, era limpede ca ea era Pur Sange Albastru. El inalt, cu paru mic dar la ani mai mare decat ea, ochii ca doua margele ce aveau sa se piarda in oceanul ochiilor ei, si privirea-i blanda, fara sa poata purta pica pe cineva, era clar un simplu muritor. Deindata ce pe cei doi am zarit a saptea creatura a inceput a prinde culoare... asa ca am continuat sa urmaresc dar mai indeaproape.
Incepul, ei bine a fost ceva ce doar voi oameni veti intelege, desi misiunea clara -acum schimbata fiind :de ai cunoaste si intelege si dea gasi locul unde trebuia citita povestea- imi era, am trecut cu vedera ceea ce ei au numit atunci ”PRIUL”, avea sa insemne o apropiere de care depindeau toti, aflasem eu mai trarziu. Un sarut trebuai dat, dar nu conta miza pusa la bateie la acest pariu , ci sperantele celor care s-au bazat pe cele ce urmau...ea se chema Andreea, nume demn de Sange Albastru iar el , ei bine nu imi e dat drept porunca sa scrijalesc numele muritorilor, asa ca il vom numii Toto. Sarutul, ei bine sarutul unei Pur-Sange Albastru este deobicei precum intepatura unei albine nu esti sigur ca il mai vrei , dar in ocazii speciale, precum aceasta, a fost ca un drog cu efect si la el si la ea... Aceasta a fost cheita ce imi deschise poarta catre un drum plin de raspunsuri... Au continuat sa se intalneasca , serile deveneau prea scurte , zilele prea lungi, caci nu cunosc adevartul motiv ptr care nu se prea vedeau ziua dar suspectez ca ar putea fi un motiv gurile rele ce vorbesc fara oprire, chiar si cele ce voi le numiti rude -nu inteleg de ce va complicati viata cand era atat de simplu sa respecti o simpla porunca ce El mia dat-O mie s-o port”Sa iti ajuti aproapele, nu-l ineca salveaza-l!”si voi cei ce nu aveti mintea dreapta cititi totul pe dindoaselea- inseala...
Am crezut ca asta ar putea afecta ,in adevartul sens al cuvantului, relatia lor dar nu a facut-o ci deopotriva i-a facut mai puternici , mai buni , mai aproape de a implini povestea , mai aproape de a-mi termina misiunea... mai era doar o frontiera de trecut dar de care ma temeam foarte tare, caci daca ei nu erau cei carora trebuia sa le citesc povestea atunci eu as fi cautat din nou prin lumea voastra plina de chin, mai greu ar fi fost, mai coplesitor ,mai imposibil sa gasesc o alta Sange Pur Albastru.
O frontiera pe care trebuia sa o treaca in doua etape: una in care mi-am pus toata incrderea iar a doua care depindea in foarte stransa legatura cu prima...
Intr-o lume atat de misterioasa si coplesitoare voi ati inventat plictiseala, ce va era ata de greu sa asculti voi cei fara minte dreapta, voi ati complicat-o acum ce faceti?! Nici macar El nu va mai intelege... Din a voastra cauza frontiera s-a format din a voastra vina da a voastra! Andreea avea sa treaca; da voi fi salvata ... Era plictisita de aceeasi monotonie, poate el o plictisise si poate voi nu o condamnati dar eu nu o inteleg... Au vrut sa se desparta dar nu au rezistat mai mult de trei zile separati! Temerile mele disparusera acum nu mai indoiam de nimic avand in vedere faptul ca cea de a doua etapa era mentinerea in timp a relatiei...Au rezistat impreuna iar eu le-am citit povestea”Ne-am adunat astazi aici prt a-ai unii sub sfanta taina a cununiei pe acesti doi tneri...”
Am implinit misiune, am cunoscut toate sentimentele fapturii omenesti si le-am aratat Celor care mau trimis ce au vrut sa cunoasca ... dar ce niciodat nu vor sti este ca nu e deajuns sa vezi pentru a intelege trebuie sa si simti ... Ti-am purtat porunciile , Tu esti cel ce le sti pe toate dar Le-Ai simtit pe toate?...Caci altfel nu le poti cunoaste pe toate... trebuie sa simti pentru a cunoaste...!

By R.R.