Consecinte

Poate ca daca nu ni s-ar fi intamplat noua ,nu am fi crezut ca este posibil.Poate ca daca nu ar fi existat clipa in care din greseala ne-am intalnit, nu ar fi existat acum o poveste.E povestea noastra,care a inceput intr-un mod mai putin obisnuit.Era intr-o vineri friguroasa de februarie, putin inainte de ziua indragostitilor.Din intamplare,in acea zi nu prea facusem ore si am ajuns ca dintr-o greseala planificata intr-un pub din centrul Bucurestiului cu doua dintre prietenele mele. Un scop anume nu exista.Insa,acolo aveam sa-l cunosc pe prietenul uneia dintre cele doua fete cu care venisem eu acolo.Am ajuns intr-un grup dominat de baieti,necunoscuti mie.Hmmm...M-am simtiti putin ciudat mai ales pentru faptul ca nu cunosteam pe nimeni si ma simtream studiata din cap pana in picioare.Dar mi-a atras atentia un baiat anume,care se afla exact in fata mea.Intamlare,sau nu. Restul grupului parea neinteresant,dar totusi haios si plin de viata.Retinusem doar 3 nume.Cel al baiatului din fata mea,pe cel al prietenului fetei cu care venisem si inca un nume .De ce si acel al treilea nume?Pentru ca era cel mai bun amic al prietenului amicei mele si auzisem destul de multe despre el din povestiri.Oircum mi se parea o persoana total neinteresanta pentru mine si inaccesibila.Recunosc, imi place "baiatul din fata mea".Dar totusi,eu aveam un prieten,care nu stiu de ce dar in acele momente nu mai reprezenta un obstacol pt mine.A urmat o petrecere data de prietena mea cu ocazia zilei indragostitilor,unde lucrurile erau cat de cat planificate.Urma sa ma cunosc mai bine cu baiatul de care imi place.Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ,cel care mi-a atars atentia a fost chiar baiatul inabordabil care aparuse cu un nou look la care nu ma asteptam. Pot sa spun chiar ca nu eram sigura daca e chiar el.Planurile mele au fost date peste cap,pentru ca aranjamentele nu au functionat si "baiatul din fata mea" se dovedea a fi cel inaccesibil.Dar totusi, ceva se intampla pentru ca imi atrasese prea mult atentia neinteresantul pe care il cunoscusem cu cateva zile in urma,si destinul a facut ca tocmai el sa fie cel care ma consola in lungile noastre discutii avute pe internet seri in sir.De fapt asa ne-am cunoscut noi mai bine,insa totusi pt mine nu putea fi nimic mai mult decat o frumoasa prietenie.Lucrurile au inceput sa se complice,intr-o excursie la munte in care eu nu am fost.Prietena mea,care a fost acolo,imi spunea ca ceva se petrecea cu baiatul neinteresant dar care imi atrasese interesul.Dar nu puteam sa cred asta si in mintea mea totul era legat de o simpla prietenie.Mai grav era faptul ca totusi in viata mea mai exista cineva.Acel cineva despre care se stia ca nu mai este dar care totusi era.Si eu minteam.De ce?Pentru ca nu stiam ce sa fac.Si am riscat.Acel cineva a disparut din viata mea si l-am lasat pe "el"sa intre in inima mea.Dar nu oricum.Totul a inceput treptat,cand mai in gluma mai in serios,au inceput sa apara apropouri care la prima vedere pareau simple flirturi copilaresti,transformate mai tarziu in cuvinte dulci si timide de dragoste.Insa minciuna mea a avut picioare scurte si "el" a aflat ca ma despartisem de fostul meu prieten cu o zi inainte sa devin prietena lui.M-a iertat totusi in liniste, fara ca macar sa-mi dau seama,si mi-a reprosat totusi mai tarziu cand deja reatia noastra incepuse sa se stabilizeze.Au urmat si zile grele,in care scoala ne impiedica sa ne vedem si singurle noastre momente in care puteam sta impreuna erau cele din weekend.Am realizat cat de greu ne era unul fara celalalt si au aparut si mici certuri.Intre timp,"baiatul din fata mea" a devenit unul dintre adevartii mei prieteni.Lucrurile parand sa aiba toate un sens al lor,si dovedind ca nimic nu este facut la inatamplare.A trecut ceva timp si am avut ocazia sa stam mai mult impreuna intr-o excursie la munte cu colegii lui.A fost frumos.Nu se poate uita asa ceva.A urmat cunoasterea familiei lui care m-a speriat putin.De ce?Pentru ca lucrurile incepeau sa mi se para serioase. Insa ,am cunoscut persoane minunate,care desi nu ma cunostea m-au primit cu caldura.Ma simteam putin stinghera dar totusi ca in familie.Aceste lucruri m-au facut sa cred si mai mult in relatia noastra.A venit vara si am petrecut primul nostru "concediu" impreuna la mare.A fost destul de reusit si asta tot datorita faptului k eram amandoi,pentru ca daca intram in detalii as putea sa spun ca a fost groaznic pt ca bineinteles raceala m-a lovit exact atunci,si,normal caci doar el este el,trebuia sa intervina si micile noastre certuri de rigoare fara de care nu ne putem lipsi.Stau si ma gandesc cateodata ca noi doi existam ca sa ne iubim si ca sa ne certam.Si nu glumesc.Poate ca de fapt acesta este si secretul relatiei noastre.In fond,orice este posibil.Si totusi de ce?Pentru ca am implinit 6 luni de cand suntem impreuna si tinem din ce in ce mai mult unul la celalalt.Asta mi-a dovedit-o desartirea de o luna de zile prin care am trecut .Eu am fost plecata si imprejurarile au fost de asa natura incat nu am putut fi impreuna.Am fost aparoape unul de celalalt doar cu inima,prin mesaje si telefoane.Se spune ca departarea apropie oamenii?Asa este.Abea acum am inteles cat de greu ne este unul fara celalalt si doar asa am recunoscut amandoi lucururi pe care oricum altfel le-am fi evitat.Acum.Acum amandoi ne refacem dupa o lunga perioada de pauza,si cautam sa recuperam timpul pierdut,pt ca viata fara dragoste ar fi pustie.Acum ca reiau toate momentele placute,imi dau seama ca inca imi mai amintesc care a fost melodia pe care am dansat prima oara impreuna si ochii lui luminati de razele lunii in prima noastra seara .Inca imi amintesc primul nostru sarut timid din capul scarilo din "vestitul" pub Colony si cuvintele frumoase,pline de iubire spuse de-a lungul timpului. Acum abea,inteleg ca in dragoste nu exista nici legi,nici definitii,ci ca exista doar un el si o ea, un `ubytu si o `ubyta ,care se coordoneaza in sincron dupa propriile legi,sentimentele. Consecinte?NU. Consecinta?DA MULTA DRAGOSTE

`Ubytu & `Ubyta